O bine regizata scena a unitatii regasite, cu Jacques Chirac si Tony Blair, a fost montata luni seara la resedinta londoneza a prim-ministrului britanic din Downing Street 10. In ciuda tuturor diferentelor evidente, pe teme de prima importanta in afacerile continentale, intre cei doi lideri, Chirac si Blair si-au dus la capat rolurile asumate la summitul anual franco-britanic ce a premers implinirea, anul viitor, a unui secol de la declararea sfarsitului conflictelor istorice intre Paris si Londra.
O singura decizie au anuntat, practic, cei doi lideri, la finalul discutiilor, si anume acordul politic definitiv al celor doua capitale pentru crearea fortei de reactie rapida care se discuta de mai mult timp la nivel european. In declaratia comuna de la finalul summitului se precizeaza ca, in momente de criza, Uniunea Europeana ar trebui sa fie capabila sa desfasoare o forta militara -coerenta si credibila-, care sa poata intra in actiune in 15 zile, formata din 1.500 de membri impreuna cu echipamentele militare aferente. Crearea acestei forte ar fi, potrivit documentului, testul ultim pe care UE ar trebui sa il treaca pentru a-si dovedi capacitatea de gestionare a crizelor, pregati, lansa si desfasura o operatiune militara. O retorica laudabila, dar care ascunde un esec. Atat presedintele francez, cat si premierul britanic au pastrat tacerea pe o tema care preocupa ambele maluri ale Atlanticului si care se astepta sa constituie una dintre temele majore de dezbatere ale summitului franco-britanic prezentat ca marea sansa a reconcilierii, si anume crearea asa-zisului cartier general al unei armate europene independente de NATO. In locul explicatiilor sau asteptatelor rezultate ale unor eventuale discutii, asigurari de ambele parti potrivit carora monopolul militar al Aliantei Nord-Atlantice nu este amenintat in nici un fel. -Viziunea Frantei pe tema apararii nu este contradictorie cu cea a NATO, acest lucru trebuie sa fie clar. Franta nu are o problema cu NATO-, a declarat presedintele Jacques Chirac, nu fara sa adauge si o mica unda de indoiala: -Oricum, noi credem ca sunt o serie de operatiuni militare care pot fi derulate de… noi-, orice o fi insemnand acest -noi-.
Constitutia europeana nu se simte prea bine
Semnificativ pentru atmosfera diplomatica pe care a dorit sa o creeze Londra inaintea summitului, o sursa a Ministerului britanic de Externe, Foreign Office, a lansat un semnal extrem de nefast pentru soarta Constitutiei europene aflata, cel putin cum se credea pana acum, la final de negocieri. Dupa ce a anuntat cu jumatate de gura ca se alatura liderei grupului contestatarilor formei actuale a textului, Londra a transmis, prin intermediul respectivei surse diplomatice, ca ia in calcul un veto care ar trebui interpretat ca opozitia fata de puterile exagerate pe care le-ar avea Bruxellesul in politica externa si de aparare a statelor membre, precum si in chestiunile fiscale. Este obligatoriu ca textul sa intruneasca unanimitatea liderilor europeni pentru a fi adoptat. Mai mult si mai ingrijorator chiar, aceeasi sursa diplomatica britanica a insistat sa aprecieze ca asteptata Constitutie europeana -este de dorit, dar nu este esentiala-. Anuntului i s-a acordat in mediile diplomatice o importanta cheie, pentru ca exprima pentru prima data explicit posibilitatea unui veto, pana acum doar implicita, si pentru ca el vine cu cateva zile inainte de misiunea cvasiimposibila a sefilor diplomatiei europene de la sfarsitul saptamanii de a cadea la pace. Ei sunt invitati vineri si sambata la Napoli la un summit informal unde se spune ca Silvio Berlusconi pregateste o solutie miraculoasa, aflata deja in negociere.
Pactul a murit, traiasca pactul
Daca reconcilierea franco-britanica poate fi fara exagerare numita opereta, la fel se poate afirma fara a gresi ca zona euro a celor 12 state membre care au aderat la euro traverseaza o drama. Deopotriva institutionala si monetara. Cu argumentul ca -motorul economiei continentale trebuie sa functioneze-, Franta si Germania s-au impus in fata colegelor si au obtinut o pasuire sine die de la respectarea normelor de functionare a monedei euro. Pactul de stabilitate si crestere euro obliga statele care au aderat la moneda unica la un maximum de deficit public de 3%, pe care Franta si Germania l-au depasit de o bucata buna de timp, fiind vazute ca oile negre ale UE in materie de disciplina monetara. Daca la nivelul Comisiei Europene fusese deja amanata o decizie de a sanctiona cu amenzi Parisul pentru a fi incalcat regula chiar fara a da semne ca se preocupa prea tare, este de asteptat ca Berlinul sa se bucure si el de aceeasi clementa pe un termen inca nestabilit, un anunt oficial fiind asteptat aseara dupa summitul ministrilor de finante euro Ecofin. Franta si Germania vad incalcarea pactului, in traducere libera o politica monetara mai relaxata, ca pe o cale de sporire a investitiilor care sa creeze premisele cresterii economiilor nationale. Doua economii care, alaturi de cea a Italiei, dupa adoptarea monedei unice, dau semne de oboseala, stagnare in limbajul specialistilor, presarata chiar cu momente de recesiune. Decizia de a ierta o vreme Berlinul si Parisul apartine ministrilor de finante ai grupului tarilor euro si a fost obtinuta dupa aproape o noapte de discutii aprinse. Coincidenta sau nu, grupul tarilor care doreau aplicarea de sanctiuni in cazul celor doua s-a micsorat semnificativ, mai nou reducandu-se doar la trei, Austria, Finlanda si Olanda. Explicatia tine de negocierile constitutionale, dar si de cele pe marginea bugetului UE, unde Germania este principalul contributor. De altfel, Germania s-a prezentat la intalnire pregatita sa se bata, ministrul de resort explicand ca -nimeni nu detine monopolul interpretarii pactului-. Un pact care, dupa cum s-a exprimat un alt responsabil european, -a murit-.
Mai important este scopul, adica relansarea economica, pare sa spuna seful finantelor berlineze, decat mijloacele, adica incalcarea angajamentelor pe care Germania le-a sustinut initial in forta. Relansarea economica ar putea si ea, la momentul potrivit, sa se transforme din scop in mijloc. Desi presedintele francez a tinut sa infirme oficial ca Parisul studiaza crearea unei -uniuni franco-britanice-, -o viziune seducatoare- pentru ministrul sau de externe, Berlinul a reluat cu optimism tema. Intr-un interviu pentru saptamanalul german -Der Spiegel-, cancelarul german Gerhard Schroder se intreba -de ce nu s-ar putea reflecta pe aceasta tema?-. -Noi am sustinut intotdeauna procesul de extindere si daca Germania avanseaza impreuna cu Franta, acesta nu poate fi decat un lucru bun-, au fost cuvintele cancelarului referitoare la ideea uniunii lansata la Paris. In Franta, potrivit unui sondaj dat publicitatii luni, populatia este tot mai sceptica in legatura cu viitorul tarii intr-o UE extinsa la 25.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
