Pony Express – podul aerian pentru operatiunile din Afganistan

Garantarea aprovizionarilor pentru operatiunea -Enduring Freedom- este un mozaic complex de activitati militare si diplomatice, menite sa faca sa coincida necesitatile logisticii cu diferitele tipuri de autorizatii acordate pentru folosirea spatiilor aeriene si a bazelor de catre cele 44 de tari care au acordat drepturile de survol, de cele 33 care au oferit drepturile de aterizare si de cei 13 aliati mai apropiati, care permit chiar si depozitarea de material. 170 de avioane cisterna, 231 de baze si aeroporturi in 13 tari, 44 spatii aeriene nationale tranzitabile: acestea sunt cifrele operatiunii -Pony Express-, sau podul aerian, gratie caruia Pentagonul poate duce razboiul in Afganistan, la peste 12.000 km distanta de coastele SUA, precizeaza cotidianul italian -La Stampa-. Dificultatea realizarii acestui -Pony Express- nu are precedente: podurile aeriene din 1948 pentru aprovizionarea Berlinului, sub ocupatie sovietica, cel din 1973 pentru a acorda ajutor Israelului in timpul razboiului din Kippur au fost de dimensiuni mult mai limitate; in anii *70 pentru Vietnam si in 1990 pentru Razboiul din Golf, Pentagonul a avut la dispozitie mai mult timp pentru a deplasa oameni si mijloace si, mai ales, putea conta pe un numar mai mare de baze americane mari, raspandite in lume, al caror numar a fost redus de la 25 la doar sase dupa sfarsitul Razboiului Rece. Sala de regie a podului aerian este in Scott Air Force Base, din statul Illinois, de unde generalul Michael Wooley coordoneaza operatiunile in care sunt angajati mii de oameni de pe cinci continente. In subordinea sa se afla si o echipa aflata in contact permanent cu Departamentul de Stat si cu ambasadele americane in strainatate, pentru a se ocupa de respectarea intelegerilor convenite cu celelalte tari. -Pony Express–urile Pentagonului pornesc de la patru instalatii americane – aflate in statele New Jersey, Carolina de Sud, Washington si California – si au ca obiectiv final bazele Turcia, Arabia Saudita, Uzbekistan, Pakistan si insula britanica Diego Garcia din Oceanul Indian, centru de baza al bombardierelor strategice B-2. -Pony–urile care pleaca din New Jersey si din Carolina de Sud trec peste Atlantic, pentru a face o escala la baza britanica din Mildenhall sau la cele germane Ramstein si Rhein-Main, in timp ce -Pony–urile care decoleaza din Washington si California survoleaza Pacificul si aterizeaza in Hawaii, la Okinawa si in insula Guam, inainte de a se indrepta spre Asia Centrala.

Atat in spatiile aeriene ale Atlanticului, cat si ale Pacificului, un rol crucial il au cisternele volante KC-10 si KC-135, care pot transporta pana la 130.000 litri de carburant: adica exact necesarul pentru a aproviziona in zbor 24 de bombardiere de vanatoare F-18, doua C-17 sau un C-5 Galaxy. Pozitionarea de-a lungul rutelor a cisternelor constituie dintotdeauna secretul succesului podului aerian.