Rusia, in zodia alegerilor

Au trecut sase ani de cand Boris Eltin se retragea, in mod absolut surprinzator, de la carma Rusiei, cedand locul lui Vladimir Putin. Un fost activist de partid incredinta conducerea celui mai mare stat al lumii, detinator al unui important arsenal nuclear si a unor la fel de importante resurse energetice, unui fost agent KGB. Ce a devenit Rusia in acesti ani?

Cum era de asteptat, parerile sunt impartite. Statele occidentale, fara exceptie practic, sustin ca in ultimii ani Rusia a devenit un stat autoritar, care s-a abatut de la calea democratiei, care ignora valorile democratice, drepturile si libertatile omului. Moscova sustine ca, dimpotriva, conducerea de la Kremlin a ramas fidela principiilor democratiei, numai ca este o democratie care respecta traditiile rusesti, istoria tarii, specificul ei de stat multinational. Cine are dreptate? Si unii si altii, dar fiecare in felul lui.

Atitudine daunatoare

Poate cea mai mare problema a Rusiei este ca nu reuseste sa-si castige increderea. E mult prea mare, prea complexa si poarta in spate o istorie mult prea dureroasa pentru altii. Rusia continua sa fie privita prin ceea ce a fost, iar multe din actiunile ei intaresc convingerea ca, de fapt, Rusia de azi este URSS-ul de ieri, dar sub alta haina. Discursul superior, comportament de stapan atotputernic ii dauneaza. Desigur, Rusia lui Putin este in cautarea noii ei identitati, dar refuzul liderului de la Kremlin de a accepta un dialog de la egal la egal cu orice tara, indiferent de pozitia ei pe harta lumii, de marimea si rolul ei in planul jocurilor geostrategice, o impiedica sa ajunga mai repede la capatul drumului.

O sansa

Anul 2006 a fost pentru Rusia unul al marilor incercari. A fost pentru prima data in istoria statului cand Moscova a asigurat presedintia prestigiosului grup al celor mai industrializate puteri ale lumii, G8. Summitul organizat la Sankt-Peterburg, in ambianta renovata a impunatoarelor palate tariste, a constituit un prilej pentru Putin de a se prezenta in fata sefilor de stat si de guvern din SUA, Germania, Marea Britanie, Japonia, Canada, Franta si Italia, ca un lider demn de compania mai marilor lumii. In parte, scopul a fost atins, iar reuniunea, catalogata de toti un succes. Dar victoria lui Putin a fost de scurta durata. Evenimentele care au urmat au sters complet acea imagine.

Raspunsuri la intrebari

De parca ar fi asteptat consumarea momentului G8, scandalurile s-au tinut lant in a doua jumatate a anului. A fost Georgia – scandalul spionilor arestati la Tbilisi. A urmat embargoul impus micii republici caucaziene. A fost, apoi, Moldova – esecul discutiilor de suspendare a interdictiei la importul de vinuri. A fost valul de crime – cate un bancher pe luna, cum scria presa moscovita, mai in gluma, mai in serios. Momentul culminant s-a crezut ca va fi asasinarea ziariste Annei Politkovskaia, impuscata cu doar cateva zile inainte ca Putin sa mearga in Finlanda, la Lahti, la o intrevedere -sincera si deschisa- cu liderii UE. La conferinta de presa care a urmat negocierilor, neoficiale, Putin parea daramat. A raspuns la intrebari. Inclusiv la cele legate de uciderea ziaristei care-l criticase frecvent in articolele ei despre politica promovata de conducerea Rusiei in Cecenia, despre ororile trupelor federale din Cecenia, despre groaza oamenilor din Cecenia. Iar Putin a spus ca Anna Politkovskaia a fost asasinata de dusmanii Rusiei, de cei care vor destabilizarea tarii, in ajunul unei lungi perioade electorale.

Greu de inteles

Credibil? Nu prea! De ce? Inainte de toate, pentru ca Rusia ramane pentru foarte multi o enigma. Poate ca acolo, acasa, cuvintele lui Putin au mers la sufletul oamenilor care l-au aprobat si i-au dat dreptate. Din afara sunt greu de inteles toate acestea. Mai ales cand la carma se afla un fost agent FSB – care s-a inconjurat de fostii lui colegi – si care ingradeste libertatea de actiune a ONG-urilor, care nu agreeaza opozitia (strivind practic orice incercare a acesteia de a iesi din anonimatul in care a fost inghesuita), sub a carui privire s-a naruit cea mai mare companie petroliera, IUKOS, sub a carui carmuire se intampla lucruri foarte ciudate. Cum este, spre exemplu, cazul fostului spion Aleksandr Litvinenko, mort la Londra in urma otravirii cu o substanta radioactiva, poloniu-210, si care, in ultimele clipe ale vietii sale, l-a acuzat personal pe Putin de uciderea lui. Si asta sa fie tot din cauza alegerilor care se apropie?

Scheme abandonate

Sau este doar o teama falsa si artificial intretinuta? Intr-un interviu publicat ieri de cotidianul -Komsomoloskaia pravda-, directorul serviciului de spionaj extern al Rusiei, Serghei Lebedev, spunea ca Rusia a renuntat la vechile scheme din perioada -razboiului rece- cu -inamic principal- si -dusmani potentiali-. Interesant este ca zilele trecute, Putin a asistat la prima demonstratie a unei noi arme strategice intrata in dotarea fortelor armate – o racheta care, spun militarii rusi, nu-si are analog in lume si nu poate fi de nimeni doborata. Pe de alta parte, cum poate fi, din afara, rastalmacita politica energetica a Rusiei, decat ca fiind reavoitoare, din moment ce, prin intermeidul ei, incerci sa impui anumite reguli de joc? Aici, fireste, factorul electoral nu-si gaseste locul.

Cerc vicios

Culmea coincidentei – numai ca asemenea -potriviri- nu sunt niciodata intamplatoare in politica – este ca, daca anul 2006 a debutat pentru Rusia cu povara unei grave crize din relatiile cu UE, via Ucraina (scandalul gazelor naturale), el se incheie tot in relatii proaste cu UE. Din nou, aceleasi neintelgeri energetice, dublate de refuzul Poloniei de a debloca negocierile privind elaborarea unui nou acord de colaborare dintre Bruxelles si Moscova, la care s-a adaugat si -dosarul carnii-. Daca la ultimul punct se pare ca s-a ajuns la un compromis, celelalte nu au sanse sa-si gaseasca prea curand rezolvarea. Se creeaza impresia ca Rusia se invarte intr-un cerc vicios, fara, deocamdata, vreo portita de iesire. Perspective ? Moscova isi pune mari sperante in presedintia Germaniei la UE. Dar cu o floare nu se face primavara!

Scrutin dupa scrutin

Cele mai multe mingi se afla in terenul Kremlinului, care ezita sa faca urmatoarea mutare. Fara indoiala, intr-o astfel de situatie, orice gest este bine calculat. Efectul pe termen lung este, in situatia data, mai important decat cel pe termen scurt. 2007 este anul alegerilor legislative. Potrivit analistilor, sunt putine sanse ca partidele din opozitie sa ajunga in Duma de stat. Imediat dupa scrutin se va intra in urmatoarea spirala electorala – prezidentialele. Dar pana atunci, Putin ar trebui sa-si numeasca succesorul. Sunt multe nume pe lista, primele doua locuri fiind ocupate de prim vicepremierul Dmitri Medvedev si de vicepremierul si ministrul apararii, Serghei Ivanov. Comentatorii vorbesc insa si de un as din maneca. Puse cap la cap, toate aceste elemente indica un singur lucru: anul 2007 va fi poate mai plin de surprize decat 2006. Va fi palpitant!