Rusia tinuta la distanta

Actualele relatii dintre Alianta Nord-Atlantica si Rusia sunt marcate de doua momente acute. Este vorba, in primul rand, de extinderea NATO care, pentru prima data, vizeaza trei foste republici sovietice – Letonia, Lituania si Estonia -, ceea ce face ca, tot in premiera, granitele celor doua parti sa devina comune. Durerea Moscovei este ca, desi inclusa in structurile nord-atlantice, nu se bucura de statutul unui membru cu drepturi depline, ea neputand influenta, practic, linia politicii interne a organizatiei. De aceea, Kremlinul sustine ca securitatea europeana nu se poate baza pe NATO. In alt doilea rand, este vorba despre continutul real al cooperarii dintre Rusia si Alianta.

Dupa o lunga perioada de -inghet-, anul acesta Moscova si NATO au semnat, in mai, un nou acord de colaborare ce consfintea integrarea Rusiei in formula -20-, in locul vechii ecuatii -19+1-. Pe acest fundal si-a reluat activitatea reprezentanta Rusiei la NATO si a fost infiintata o misiune a Aliantei la Moscova. Chiar si acest lucru s-a dovedit insuficient pentru a imprima concretete noilor raporturi, totul limitandu-se la organizarea de seminare si dezbateri. In cadrul Aliantei, cuvantul Moscovei este, potrivit aprecierii analistilor locali, mai mult -decorativ-, cu titlu de recomandare, prin intermediul unor instrumente de genul Consiliului comun permanent, creat in 1997, sau al Comitetului -celor 20-, rezultat al summitului din mai.

Marea durere a Rusiei

Or, aceasta stare de lucruri n-a reusit sa satisfaca orgoliile rusilor. Aici trebuie facuta o precizare: daca, la nivel oficial, pozitia adoptata de presedintele Vladimir Putin vizavi de NATO a fost perceputa ca un fapt implinit, ca parte a unor jocuri strategice cu bataie lunga, la nivelul opiniei publice reactiile nu au fost dintre cele mai favorabile. Astfel, acordul din mai a fost comparat cu o capcana in care Putin, -orbit- de promisiunile capitalelor occidentale, in special de Washington, a cazut fara sa realizeze acest lucru. Pentru o secunda, comentau in acest sens observatorii, Putin s-a crezut partener egal de discutii. Dar odata intrata in comitetul -20-, Rusia s-a vazut nevoita sa accepte noile reguli ale jocului, adica sa se impace cu ideea largirii NATO asupra celor trei state baltice, inainte ca Letonia, Lituania si Estonia sa adere la tratatul privind limitarea armamentului conventional din Europa. Este marea durere a Moscovei, care se teme ca, intr-un viitor mai mult sau mai putin apropiat, respectivele foste republici sovietice vor ajunge baze de dislocare a armamentului NATO, inclusiv al celui nuclear. Asta in conditiile in care, afirma cei de la Kremlin, Rusia isi onoreaza angajamentele internationale de reducere a arsenalului sau militar. Pe de alta parte, Moscova este ingrijorata ca, dupa extindere, ideea ei vizand crearea, in centrul si estul Europei, a unei zone fara arme nucleare nu va mai fi deloc luata in considerare.

Vinovata este insasi Rusia

Asa se vad lucrurile privite de la Moscova, unde, foarte interesant, mass-media se multumeste sa arate doar partea negativa a monedei, desi orice rau are si partea lui de bine. Este firesc, prin urmare, ca si starea de spirit sa fie nefavorabila apropierii Rusiei de NATO. -O parte din vina revine politicienilor occidentali, care in ultimii ani s-au obisnuit sa faca tot ce au vrut si sa-i bata prieteneste pe umar pe rusi. Dar si Rusia este vinovata, deoarece ea este inca incapabila sa-si formuleze in mod coerent prioritatile de securitate, pentru a le transforma in ample acorduri internationale, in realitate tehnico-militara si operativ-strategica-, nota cotidianul -Nezavisimaia gazeta-.