Scandal diplomatic intre Washington si Berlin: motivul este Irakul

Declaratiile actualului cancelar german, Gerhard Schroder, cu privire la un posibil razboi impotriva Irakului s-au constituit intr-o nefericita premisa a unui adevarat scandal diplomatic intre Washington si Berlin. Ambasadorul Statelor Unite la Berlin, Daniel Coats, a fost chemat la sfarsitul saptamanii trecute la Ministerul de Externe german pentru a discuta despre posibilele efecte diplomatice ale pozitiei germane asupra relatiilor bilaterale.

Dupa cum ne informeaza editia germana a -Financial Times-, evenimentele si declaratiile diplomatice s-au precipitat in capitala germana, dupa ce cancelarul Schroder – aflat la sfarsitul unei campanii electorale dificile si obositoare – a anuntat ca Germania nu va fi aliata Statelor Unite intr-un razboi impotriva Irakului nici macar in cazul in care interventia militara ar primi girul Natiunilor Unite.

Ambasadorul SUA la Berlin a criticat dur pozitia germana

Emisarul diplomatic al Statelor Unite in capitala germana a facut mai multe comentarii acide pe marginea optiunii lui Schroder, vorbind despre -izolarea- la care isi condamna propria tara cancelarul, prin refuzul de a fi de partea americanilor. Afirmatiile au suparat mediile politice social-democrate (si nu numai) din Germania, care au cerut explicatii ambasadorului, dorind sa afle daca declaratiile sale sunt expresia parerilor personale sau sunt o oglinda a opiniei oficiale germane. Nu se poate sti ce s-a discutat in spatele usilor inchise, cert este insa ca presedintele american, George W. Bush, vorbind dupa aceea de statele cu care poarta discutii despre interventia in Irak, a prezentat o scurta lista de tari, din care Germania lipsea. Statele enumerate erau: Rusia, Canada, Franta, Marea Britanie si China.

Daniel Coats a mai declarat agentiei germane de presa DPA ca Germania tinde sa se izoleze nu doar in lume, ci si in cadrul Uniunii Europene, iar afirmatiile lui Schroder cu privire la posibila retragere a blindatelor Fuchs si a militarilor germani din Kuweit nu demonstreaza altceva decat ca relatiile germano-americane nu mai sunt la fel de stranse cum erau ele intr-un trecut nu prea indepartat.

SUA percep ultimele declaratii germane ca o -schimbare totala de pozitie-, ceea ce, in opinia germana, pare sa fie o usoara exagerare.

-Prietenii adevarati accepta si critica-

Chiar daca oficialii de la Berlin au facut tot ce le-a stat in putinta pentru a convinge presa ca invitarea ambasadorului american la MAE german nu a avut deloc caracterul unei chemari imperative, demersul este neobisnuit si da de gandit comentatorilor politici. In plus, reactia cancelarului Schroder nu a linistit nicidecum ingrijorarile acestora.

-Prietenii adevarati accepta crticile. Daca nu le accepta, inseamna ca nu este vorba de o relatie de prietenie, ci de subordonare-.

Comentatorii germani care inteleg mult mai bine decat noi atitudinile si orientarile mediilor politice, sustin ca Berlinul, prin vocea cancelarului, nu a dorit deloc sa se puna cu orice pret impotriva vointei americane, ci incerca sa cheme la dezbaterea serioasa a problemei, pentru a gasi si alte cai de rezolvare, nu neaparat razboiul.

Germania isi manifesta foarte clar dorinta de a fi cu adevarat implicata in probleme, doreste sa i se ceara parerea, si nu doar sa fie informata in legatura cu deciziile luate. De altfel, cancelarul german a declarat ca nu mai accepta metoda americana sau modelul de comunicare si colaborare american, potrivit carora ar urma ca Berlinul sa primeasca un SMS din partea Washingtonului cu doua ore inainte de declansarea razboiului, cu mesajul -intram in Irak-.

Fara consultari prealabile nu exista colaborare

Cam aceasta ar fi concluzia germana a unei cooperari precedente cu americanii. Strategia trebuie pusa la punct de comun acord. Nu poate cineva s-o elaboreze pe cont propriu si apoi sa-i oblige pe asa-zisii aliati sa o accepte.

Daca in cazul Afganistanului lcururile au stat altfel, iar aliatii au acceptat colaborarea, fiind coplesiti de efectele atacului terorist din 11 septembrie, de aceasta data initiativa americana nu se mai bucura de o sustinere comparabila.

Dincolo insa de declaratiile politice sau pregatirile propriu-zise pentru razboi, unii comentatori spun ca infruntarile si atacurile din zonele de excludere, acele teritorii care sunt monitorizate cel mai mult de trupele aliate americano-britanice, au devenit deja scena unor lupte violente. 100 de aparate erau implicate la sfarsitul saptamanii trecute intr-o misiune de anihilare a unui sit de aparare irakian. Chiar daca multe voci, uneori chiar oficiale, sustin ca razboiul se mai lasa asteptat cateva luni, Israelul, de exemplu, face de mai bine de o luna pregatiri intense pentru cazul in care, drept reactie la actiunile militare americane, Irakul ar declansa un atac impotriva tarii.

Schroder a dat lovitura

Chiar daca pana la alegeri mai sunt aproape doua saptamani, s-ar putea spune – chiar si in cazul in care nu va castiga un nou mandat – ca Schroder a dat lovitura prin declaratiile sale. Ori campania electorala l-a transformat intr-un adevarat dur, ori consilierii sai au reevaluat contextul international, sunt de parere analistii. Cert este ca Schroder a reusit sa ofere un subiect serios de meditatie atat electoratului, cat si opozitiei. Declaratiile acesteia par in contextul dat simple linguseli la adresa mai-marilor lumii. Germania a invatat de la Schroder o lectie scumpa: atunci cand este vorbe de asocierea tarii in anumite afaceri, este bine sa fie observate la rece toate aspectele implicarii. Altfel trebuie suportate niste consecinte care cu greu ar putea fi evaluate inainte de derularea propriu-zisa a evenimentelor.

Raman insa mai multe semne de intrebare. Va fi intr-adevar izolata Germania in cazul in care nu ar colabora? Iar daca acest lucru s-ar intampla, ce implicatii ar putea avea asupra Uniunii Europene, stiut fiind ca Germania este una dintre cele mai fiabile motoare ale marii Europe?