Smirnov vs Voronin

In pofida pretentiilor Moscovei la suprematie politica asupra malului stang al Nistrului, acest teritoriu al Republicii Moldova tinde sa devina o scena cu actori mult mai competitivi decat Rusia, in timp ce autoritatile de la Chisinau par tot mai atrase de orbita proceselor de integrare euro-atlantica. La randul sau, Occidentul manifesta un interes sporit fata de Republica Moldova, fata de identificarea unor solutii eficiente la conflictul transnistrean. De amintit, in acest sens, pozitia adoptata la recenta reuniune OSCE, de la Maastricht, de secretarul de stat american, Colin Powell, si care, in termeni fara echivoc, a somat Kremlinul sa-si retraga trupele din Transnistria. Punct de vedere sustinut, de altfel, si de majoritatea liderilor europeni.

Cu alte cuvinte, ipoteza de acum cateva luni a ajuns realitate. Republica Moldova a devenit un adevarat ring de box, adversari fiind, pe de o parte, Rusia si SUA, iar pe de alta, Rusia si UE. Scopul urmarit – eliminarea Mocovei din joc, diminuarea rolului ei in viata acestui spatiu geografic, ajuns, brusc, mult prea stramt pentru o confruntare atat de mare. Pentru ca in spatele ringului, se mai da o batalie, intre Washington si Cei 15. E si firesc, in ultima instanta, cineva trebuie, la un moment dat, sa indeplineasca mai departe rolul de -maestru de ceremonii- interpretat pana acum de Kremlin.

Fara un scenariu anume

Aflate in faza incipienta, confruntarile nu urmeaza un scenariu anume. In orice caz, aceasta este impresia lasata de succesiunea evenimentelor, care vin in valuri, cu pauze menite sa acorde ragazul necesar pregatirii pasilor viitori. De o strategie nu dispune nici presedintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin, desi el ar fi fost cel mai in masura sa aiba asa ceva. Sigur, Voronin nu actioneaza haotic, dar multe dintre demersurile lui au un caracter strict conjunctural, speculativ. Si extrem de riscant. Refuzand sa semneze planul rus de reglementare a conflictului transnistrean, liderul de la Chisinau nu numai ca a pus in cumpana raporturile tarii sale cu Rusia, principalul lui furnizor de energie, dar si-a periclitat propriul scaun. Sau lucrurile pot fi privite si dintr-o perspectiva total opusa. Adica, Voronin a intors spatele Kremlinului, generand una dintre cele mai grave crize din raporturile cu Moscova tocmai pentru a-si salva pielea.

Dincolo de aparente

Despre iminenta inlaturare a lui Voronin s-a vorbit inainte de momentul culminant al spectacolului – boicotarea festivitatii de semnarea a proiectului Kozak (dupa numele adjunctului sefului presedintiei ruse). Personajul negativ fiind, normal, Rusia, care s-ar fi saturat de incompetenta liderului comunist. S-au facut inclusiv speculatii privind posibilii succesori, printre numele vehiculate cel mai frecvent amintit fiind cel al actualului primar al Chisinaului, Serafim Urechean. In fotoliul de prim-ministru urmand sa fie inscaunat fostul premier, Dumitru Braghis, unul dintre copresedintii miscarii Moldova noastra. Jocurile pareau deja facute, se astepta doar unda verde pentru declansarea operatiunii. Voronin intelegea ca, indiferent de cota lui de popularitate, care se mentine destul de ridicata, Moscova il poate da jos. Singura salvare ar fi putut veni din partea capitalelor occidentale. Ceea ce a si facut, conferind problemei transnistrene amploare internationala, atragand atentia intregii comunitati mondiale asupra Republicii Moldova.

-Asul din maneca-

Acum, Moscovei ii va veni destul de greu sa-si duca la indeplinire planurile fara a trezi suspiciunea strainatatii. Si nu este vorba doar despre soarta lui Voronin. Prin tot ceea ce a intreprins el in ultimul timp, presedintele moldovean a reusit sa limiteze pana la maximum libertatea de miscare a Kremlinului in acest spatiu geostrategic. Se poate spune ca singurul aliat al Moscovei in regiune a ramas liderul separatistilor transnistreni, Igor Smirnov. Fara indoiala, mai exista -asul din maneca- – parghia energetica, autoritatile rusesti putand oricand ordona sistarea livrarilor de gaze naturale catre Republica Moldova, a carei datorie a atins deja un miliard de dolari. A proceda ca atare ar insemna sa-ti pui in pericol imaginea. Prin urmare, Moscova se abtine, deocamdata, de la astfel de masuri extreme. Dar care nu trebuie ignorata sau uitata.

Arma numita Smirnov

Pana una, alta, Kremlinul pare dispus sa actioneze prin intermediul lui Smirnov. Cand aproape nimeni nu mai spera intr-o reactie dura din partea Tiraspolului, Smirnov a iesit la rampa, avertizand ca administratia lui ar putea stopa, din nou, procesul de evacuare a prezentei militare rusesti. Judecand insa dupa relatarile presei moscovite, tonul lui Smirnov nu a fost prea convingator. Mai mult, inainte el avusese grija sa precizeze ca Transnistria isi va onora angajamentele politice asumate si va continua dialogul cu oficialitatile de la Chisinau.

Un alt Cipru al UE

Intr-un fel de replica la interventia autoproclamatului conducator, emisarul permanent al Republicii Moldova in Consiliul Europei, Alexei Tulbure, asigura ieri ca nereglementarea conflictului transnistrean nu constituie un obstacol formal pentru aderarea Republicii Moldova la UE. Potrivit spuselor sale, -chiar si dezmembrata, Moldova poate deveni membru cu drepturi depline al Uniunii, conditia fiind ca reformele angajate de autoritati sa apropie nivelul de trai al populatiei de standardele europene-. In ultima instanta, a subliniat diplomatul, exista precedentul Cipru, care, in pofida dezbinarii, va fi primit in UE in anul 2004.