Statele Unite nu au o politică europeană

Dacă vrem să luăm pulsul Americii când e vorba de Europa, ne fixăm pe vicepreședintele Joe Biden. Președintele Obama e prea ocupat cu alte mari probleme interne și planetare, secretarul de Stat și șeful Pentagonului au, și ei, abordări și activități „mai planetare“. Altfel spus, pentru acești trei demnitari de vârf, Europa nu e o înaltă prioritate, pentru că numai când sunt mari probleme sunt și înalte priorități, iar din punctul de vedere al Washingtonului, Europa nu pune probleme deosebite (să dea Cel de Sus!).
Dar ca însuși nr. 2 în stat să se ocupe aplicat de Vechiul Continent este onorant, chiar dacă în folclorul politic american se glumește că vicepreședinția e o funcție cam ingrată, că titularul ei nu prea are ce face sau nu prea știe ce ar trebui să facă. Iată că are ce face.
Vicepreședintele Biden vizitează mai des ca alți lideri americani Europa, “face potecă“ în partea noastră de lume, a fost chiar și la București. La începutul lui mai a scris un articol în „International Herald Tribune“ despre securitatea europeană, iar peste câteva zile a fost singurul dintre locatarii Casei Albe din ultimii 25 de ani care a ținut un discurs în Parlamentul European.
Mesajul său este că „Statele Unite au nevoie de Europa și Europa de Statele Unite“, ca europenii sunt „auziți“ la Casa Alba și că, înainte de a face ceva, Washingtonul se uită în ochii Europei. Discursul, care s-a dorit probabil programatic, s-a referit, însă, mai puțin la viitorul parteneriatului SUA-Europa (care implică, între altele, și abordare concertată privind criza economică si financiară, relațiile cu Rusia, securitate sau măcar solidaritate energetică, încălzirea globală – subiecte neatinse) și a stăruit pe lupta împotriva terorismului (implicare europeană în Afganistan!) și, în special, pe acordul Swift privind transferul de date bancare ale cetățenilor europeni către SUA, subiect acut în relațiile americano-europene (acesta pare să fie de altfel și motivul principal al vizitei și discursului).
Articolul din IHT e și mai deconcertant. Vorbind de vecinătatea estică a NATO și UE, Biden a lăudat prestația OSCE și a pledat pentru un rol mai important al organizației în zonă. Dar OSCE tocmai prin ineficiență sau isprăvi  discutabile în acest domeniu excelează, de multă vreme. În mod paradoxal, comentatori occidentali o acuză că „face jocul Rusiei“, iar Moscova o vede, la rândul ei, depășită și anacronică.
Și atunci, de ce-ar vrea-o vicepreședintele Biden mai în față, dacă e așa de compromisă? Pentru a-i da o nouă viață, spun unii. Pentru a mai dezangaja NATO și SUA dintr-o zonă de contact sensibil cu Rusia, spun alții. Pentru a contracara cumva proiectul Medvedev de securitate europeană care ar trebui să fie un Helsinki II (să nu uitam că OSCE este copilul lui Helsinki I). Un fost oficial în Administrația Bush II e și mai dur. „Administrația Obama pare să se fi orientat către o abordare „numai Rusia“, ignorând și chiar abandonând alte state din regiune“ – explică în „Washington Post“ David J. Kramer, expert în Marshall Fund și fost oficial din Departamentul pentru Europa și Eurasia în fosta Administrație.
„Oare, pentru a scăpa de chestiunile sensibile din agenda sa cu Moscova, Administrația Obama va vinde Georgia și R. Moldova, fără a mai insista ca Rusia să-și retragă militarii din cele două țări?, se întreabă fostul oficial. Prin neglijarea statelor din regiune, cu excepția Rusiei, Administrația Obama cedează Moscovei o sferă de influență. Obama s-a întâlnit și a discutat cu Dmitri Medvedev de mai multe ori decât cu oricare alt lider“, mai spune Kramer.
Oricum, discursul european al Casei Albe, rostit de la o vreme de vicepreședinte, nu este unul prea inteligibil și ,deci, generator de încredere. Statele Unite nu au, în acest moment, o politică (sau o nouă politică) europeană. Să luăm aplicația europeană a lui Biden ca semn că se pregătește ceva în materie? Până atunci, oricum, Obama se va întâlni din nou cu Medvedev.