-Conflictul digului- dintre Moscova si Kiev pare sa se joace dupa un scenariu inspirat din disputa romano-ucraineana legata de soarta Insulei Serpilor. Si intr-un caz, si in celalalt, rezolvarea acestei probleme de delimitare a liniei de granita nu si-a gasit loc nici in Tratatul politic de baza, nici in acordul frontalier incheiat de cele doua state slave. Si intr-un caz, si in celalalt, miza este accesul la zacamintele de petrol si gaze naturale din respectivele zone. Dar daca diplomatia de la Bucuresti a stiut sa intretina un dialog civilizat cu interlocutorii de la Kiev, in celalalt caz, incordarea atinsese un punct dincolo de care era doar conflictul armat.
Deznodamant ramas valabil chiar si dupa negocierile de ieri, de la Moscova, dintre premierii rus si ucrainean, Mihail Kasianov si Viktor Ianukovici. La capatul a 90 de minute de tratative, cei doi au reusit sa convina doar termenii unui compromis fragil: Kievul isi va retrage unitatile de graniceri deplasate grabnic pe insula Tuzla, in Marea Azov. In plus, el a acceptat sa negocieze statutul Marii Azov in conditiile puse de Rusia. Aceasta din urma s-a angajat sa reia constructia digului din Golful Kerci dupa expertiza ecologistilor. In acest sens, Kasianov a evocat posibilitatea inchiderii proiectului. -Daca respectivii specialisti vor ajunge la concluzia ca se impune sistarea lucrarilor, iar argumentele Ucrainei vor milita in favoarea trasarii frontierei, atunci vom relua discutiile pe aceasta tema-. Pana atunci, amatorii de estrada se vor putea destinde sau amuza vizionand spectacolul -Tuzla-. Si tot pana atunci – adica 4-5 luni – Moscova si Kievul vor incerca sa identifice formula cea mai adecvata de impartire a Marii Azov. Fireste, daca nu se ajunge, intre timp, la varianta -de mijloc- – ca acel luciu de apa sa fie declarat teritoriu de uz comun, unde totul, inclusiv cheltuielile si bogatiile subterane, sa fie impartit in -mod frateste, jumatate tie, jumatate mie-. Asa cum se stipuleaza, de altfel, in acordul de frontiera semnat in 1998 de lierii de atunci ai celor doua tari – Boris Eltin si Leonid Kucima. Formula convine doar Moscovei, in opinia careia o astfel de gestionare ar insemna economii insemnate pentru Kiev, care ar pierde insa jumatate din banii realizati din taxele pe traversarea portiunii insula Tuzla – Golful Kerci, pentru a patrunde in stramtoarea spre Marea Neagra. Sunt vreo 9.000 de vase ce navigheaza anual acel perimetru, spre si dinspre porturile Azov, Taganrog, Temriuk, Eisk si Rostov. Sunt circa 200 milioane de dolari pentru vistieria ucraineana. Cum sa renunti la o astfel de sursa de venit! Si inca un amanunt: Ucraina controleaza inclusiv trecerea navelor de razboi. Ca atare, daca fosta republica sovietica va reusi aderarea la NATO, ea va putea, la cererea Aliantei, sa blocheze accesul la toate porturile rusesti din regiune.
Peste toate troneaza insa atractia zacamintelor de hidrocarburi descoperite in zona. Si, se minuna cotidianul -Vremia novostei-, este straniu cum de abia acum a fost dezvaluit adevaratul motiv -al galcevii dintre tarile noastre-. Intr-adevar, dupa cum preciza o sursa a MAE de la Moscova, -acolo este foarte mult petrol. Intrebati-i pe cei de la LukOil, ei sunt in primul rand interesati de o delimitare justa a adancurilor Marii Azov-. Problema este ca autoritatile de la Kiev vor ca viitoarea linie de demarcatie sa treaca pe suprafata luciului de apa, pozitie reafirmata de insusi presedintele Leonid Kucima, in timp ce Moscova insista pe o impartire pe fundul Marii. Revenind insa la hidrocarburi, potrivit mass-media moscovite, in apropiere de Tuzla se gasesc aproximativ 120 de zacaminte, de dimensiuni medii, de petrol si gaze naturale. Nu intamplator, de aceasta zona au inceput sa se intereseze inclusiv companii straine, alaturi de cele ruse: Rosneft, grupul francez Total, LukOil, Gazprom sau IUKOS.
Cu o latime de aproape 150 de metri si lunga de aproximativ 16 kilometri, insula Tuzla este, practic, nelocuita. Daca inainte de cel de-al doilea razboi mondial acolo traiau 500 de oameni, acum au mai ramas vreo 10 familii. Ele alcatuiesc personalul de deservire a celor catorva baze turistice care functioneaza pe insula. Centre de odihna cat se poate de modeste. Principalul neajuns al insulei – lipsa apei potabile si absenta unor spatii verzi. Restul locuitorilor s-au mutat -pe continent-.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
