Ucrainenii au cerut -Jos Kucima!-

De vreo doi ani, din primavara si pana toamna tarziu, ucrainenii striga -Jos Kucima!-. Pana acum, aceste proteste fata de tot ceea ce inseamna politica provenita din adancurile presedintiei de la Kiev nu au condus nicaieri. Au fost momente de tensiune, cand unii l-au si vazut detronat pe Leonid Kucima, dar respectivele -episoade fierbinti- nu au fost rezultatul revoltelor populare, a nemultumirii maselor. Au fost consecinta altor factori, aparuti dincolo de granitele tarii, agitatia strazii fiind folosita, pe acest fundal, ca o parghie de influentare a opiniei publice de pretutindeni, ca un argument in plus.

E vorba despre povestea implicarii lui Kucima in asasinarea ziaristului Gheorghi Gongadze, caz neelucidat nici dupa mai bine de doi ani de anchete, precum si despre acuzatiile de trafic ilegal de armament catre Irak formulate de Occident la adresa liderului de la Kiev. Dar Kucima a ramas la locul lui. E adevarat, cu imaginea serios sifonata, tot mai izolat pe plan international. Cum a fost posibil, este greu de spus. Nici analistii locali nu ajung la un punct de vedere unanim. Unii pun totul in carca Moscovei, sustinand ca Leonid Kucima a supravietuit tuturor incercarilor de a fi obligat sa renunte, inainte de termen, la mandat, datorita sprijinului asigurat de Rusia. In mare parte, explicatia are un sambure de adevar, mai ales daca lucrurile sunt privite prin prisma interesului reciproc pe care-l reprezinta mentinerea in fruntea Ucrainei a lui Kucima. De-a lungul guvernarii lui Kucima a existat o perioada lunga de timp, in care Kievul reusise sa se distanteze serios de -papucul- Kremlinului, ajungand sa promoveze o politica externa independenta, respectata in lume, spre disperarea Moscovei.

Dar lucrurile s-au schimbat radical in clipa in care, schimband macazul, Rusia si-a cerut drepturile pentru gazele naturale furnizate. Si nu oricum, ci in bani lichizi. In caz contrar, Ucraina ramane fara acest important combustibil, dar si fara dividendele obtinute din tranzitarea marilor magistrale de transport al gazelor naturale. Revenirea Ucrainei sub -aripa ocrotitoare- a Kremlinului a contribuit, fara indoiala, la scandalurile iscate in jurul persoanei lui Kucima. S-a ajuns pana acolo, incat, la inceputul lunii trecute, Kucima a acceptat intrarea Ucrainei intr-o alianta economica cu Rusia. In schimb, Kucima urmand sa beneficieze de protectia Kremlinului. Pentru orice eventualitate? Nu.

Anuntate de mult, demonstratiile din 9 martie au fost precedate de un congres al opozitiei, care a permis unificarea acestor forte, exceptie facand blocul -Ucraina noastra- al fostului premier Viktor Iuscenko, cel mai de temut adversar politic al lui Kucima si care nu a dorit sa-si riste pozitia din topul preferintelor electorale mergand pe o combinatie, fie si temporara, cu socialistii si comunistii. Kucima a contracarat, propunand o profunda reforma constitutionala, cu reducerea prerogativelor prezidentiale in favoarea parlamentului. Sah la opozitie, au rastalmacit comentatorii atacul presedintelui, venit cu numai cateva zile inaintea reluarii manifestatiilor desfasurate sub lozinca -Ucraina fara Kucima!- Dar, in pofida unor zvonuri, oamenii au iesit in strada. Cu miile. Potrivit diferitelor surse, pe intreg teritoriul Ucrainei, duminica au marsaluit aproximativ 100.000 de persoane, numai la Kiev fiind peste 25.000. La mitingurile din capitala au participat inclusiv liderii opozitiei, inclusiv Iuscenko, a carui prezenta a ramas incerta pana in ultimul moment. Nu au lipsit Iulia Timosenko si Aleksandr Moroz, liderul socialistilor.

Dar, nota presa kieveana de ieri, in pofida acestui succes de mobilizare, este foarte putin probabil ca Ucraina sa asiste la o revolutie, -oricand de neinsemnata si lipsita de stralucire ar fi. Ca sa nu mai punem la socoteala faptul ca, in pofida asigurarilor unora si altora, nu se poate vorbi, in Ucraina, despre o stare prerevolutionara. Haideti sa ne gandim: cu cine sa urnesti muntii din loc? In majoritatea lor, cei care coboara in strada sunt exponentii varstei a treia, pensionari, bunici iesiti la o plimbare <patriotica> impreuna cu nepotii-. In ce-i priveste pe capii miscarii de opozitie, estimau ziarele, orice asemenea manifestatie constituie o noua oportunitate de a-si spori capitalul electoral, de a mai aparea pe micile ecrane. -Cu astfel de oameni, nu ajungi prea departe-, comentau ziaristii. Concluzia lor fiind ca, dupa cum au aratat manifestatiile de protest de duminica, este evident ca Leonid Kucima si-a atins scopul: a neutralizat, practic, opozitia, reducandu-i serios sansele de a obtine schimbarea regimului de la Kiev. Ipoteza confirmata, in opinia jurnalistilor, de lipsa de interes din randul tineretului. Or, tocmai pe acest segment al populatiei contau fortele de opozitie. -Ce bizar tablou: grupuri de pensionari conduse de tinerii Timosenko si Iuscenko-, glumea presa.