S-a terminat cu Uniunea Europeana? Va fi o Uniune Franco-Germana? O ipoteza nerostita sub care cel mai influent cotidian parizian, -Le Monde-, lanseaza ideea ca Franta si Germania -studiaza proiectul unei uniuni-. Scopul expus de -Le Monde- este acela de a putea fi mentinuta puterea celor doua motoare economice ale continentului dupa extinderea la 25 de state membre. -Uniunea- ar presupune unificarea politicilor in toate domeniile de importanta, de la politica externa si aparare la politicile economice si sociale, precum si in sfera afacerilor europene, unde ar urma ca cele doua capitale sa vorbeasca pe o singura voce.
Este neclar daca studiatul proiect de cuplare strategica dintre Paris si Berlin poate merge pana acolo incat sa se puna problema separarii lor in vreun fel sau altul de intregul pe care il reprezinta Uniunea Europeana. Tema este, desigur, imposibil de abordat, dar oficialii francezi de prim rang merg pe un mesaj destul de puternic, desi oarecum echivoc, gandit sa insoteasca proiectul. -Daca Europa in varianta 25 va fi un esec, ce-i mai ramane Frantei? Initiativa apropierii franco-germane-, spune nimeni altul decat premierul francez, Jean Pierre Raffarin, citat de -Le Monde-.
Pascal Lamy, comisar european pentru comert, vorbind de data aceasta in numele Frantei, explica si el ca o alianta ar putea duce la unificarea personalului diplomatic si militar, ceea ce ar presupune chiar ca cele doua tari sa imparta locul pe care Franta il detine in Consiliul de Securitate al ONU, un fel de ecou inspre viitor al pozitiei comune a Parisului si Berlinului in criza irakiana.
Citat de acelasi ziar, ministrul francez de externe, Dominique de Villepin, exclude orice fel de deznodamant nefast al unei apropieri dintre cele doua state forte ale Europei, definind proiectul ca -singurul pariu istoric pe care nu il putem pierde-.
Daca din partea Frantei ideea este sustinuta de declaratii ale oficialilor de prim rang, punctul de vedere al Germaniei nu este inclus, insa este citata in articol aprecierea unui reprezentant al mediului academic de la Berlin care afirma ca diplomatia germana nu impartaseste in totalitate ideea expusa cu generozitate de Paris.
Dincolo de teza ca Franta ar fi cea care ar insista pe proiect, la Bruxelles se crede mai degraba ca ideea a fost lansata ca element de presiune in cadrul negocierilor finale pe textul Constitutiei europene, dat fiind ca Parisul si Berlinul insista mana in mana pe o formula pe care contestatarele, in frune cu Spania si Polonia, o considera discriminatorie la capitolul putere in viitoarea Uniune extinsa. Lansand amenintarea ca se vor concentra pe uniunea dintre ele, Franta si Germania nu fac decat sa transmita nou-venitelor un mesaj conform caruia cele doua supercapitale se percep fondatoare ale Uniunii Europene, cu alte cuvinte puternice si imporante.
Contextul economic in care se incearca lansarea la apa a ideii este si el favorabil. Acum cateva saptamani, de la Berlin soseau vesti bune in legatura cu indicii macroeconomici, care indicau sfarsitul scurtei recesiuni in care intrase economia federala. Mai nou, si Franta, a carei economie nu s-a aflat oficial in recesiune, dar se poate spune ca stagneaza, pare sa fi intrat din nou pe panta ascendenta. Potrivit datelor statistice, economia germana a crescut cu 0,2% in al treilea trimestru al anului, ceea ce este putin, dar reprezinta inceputul cresterii, dupa cum explica analistii, dat fiind ca si previziunile indica o rata a cresterii in ascensiune. Meritul se datoreaza in mare parte calitatii produselor germane, pentru ca exportul ocupa primul loc in topul mondial. La Paris, datele oficiale arata o crestere similara, de 0,2-0,3% in aceeasi perioada, ceea ce inseamna ca a scapat de pericolul recesiunii, desi timp de doua trimestre consecutiv inregistrase o crestere sub zero, definitia recesiunii economice presupunand trei trimestre consecutive de scadere.
Istoria unei reconcilieri
Reconcilierea istorica de dupa sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, care a situat Parisul si Berlinul in tabere diferite, a intrat in 2003 intr-o noua etapa, marcata festiv la inceputul anului, cand, in prezenta presedintelui francez, Jacques Chirac, si a cancelarului german, Gerhard Schroder, s-a sarbatorit a 40-a aniversare a semnarii Tratatului de la Elysee, tratatul de prietenie franco-german. Cu acea ocazie s-a vorbit deschis despre relansarea cooperarii dintre cele doua capitale. Ceea ce a si urmat. Primul semnal major al cuplarii oficiale a pozitiei Frantei si Germaniei pe o tema importanta l-a constituit opozitia deschisa si vehementa pe care Jacques Chirac si Gerhard Schroder au facut-o razboiului din Irak.
A urmat lansarea in dezbatere publica a planului de separare de NATO a centrului de comanda al apararii europene, la care s-au alaturat Belgia si Luxemburgul, spre iritarea ulterioara a Statelor Unite. In octombrie, Germania a fost pur si simplu reprezentata la un summit european de catre presedintele francez, cancelarul fiind retinut la Berlin de agenda politica interna. Parisul si Berlinul au lansat in acelasi timp si ideea -relaxarii- pactului de stabilitate si crestere, care guverneaza moneda unica europeana, din pozitia de singurele doua tari care l-au incalcat fara sa para ca le pasa prea mult. Abaterea de la normele fiscalitatii europene este privita la Paris si la Berlin ca singura cale pentru relansarea economica a -motoarelor continentului-, fapt care de altfel incepe sa se simta incet-incet. Cu numai cateva saptamani in urma, in replica la amenintarile legate de blocarea adoptarii Constitutiei Europene, seful diplomatiei franceze vorbeste pentru prima data de o -uniune- franco-gemana.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
