-Uniunea Sovietica-, la a doua destramare

A trecut deja o saptamana de la -revolutia- din Georgia. La Tbilisi, fostii lideri ai opozitiei au devenit actuali guvernanti interimari, punandu-se serios pe treaba. In capitala ucraineana, Kiev, e calm, deocamdata. Dar mitingul-avertisment de joi, cand din nou s-a cerut demisia sefului statului, Leonid Kucima, a intarit convingerea ca pericolul repetarii scenariului georgian este cat se poate de real. Mai ales ca la Chisinau lucrurile evolueaza cu rapiditate si, evident, nu in directia dorita de autoritati, demonstratiile antiprezidentiale si antirusesti vor atinge punctul culminant maine. Pentru ultima zi a unei saptamani incarcata de evenimente calificate de analistii moscoviti drept inceputul sfarsitului CSI, fortele de opozitie din Republica Moldova, mai precis Partidul Popular Crestin Democrat si alianta -Moldova noastra-, au convocat o manifestatie-gigant. La 12 ani de la infiintare, Comunitatea Statelor Independente pare sa fi ajuns in pragul unei inevitabile destramari.

E de rau sau e de bine, ar putea intreba unii. Doar cei de la Moscova pot raspunde. Fireste, daca si ei stiu raspunsul. Zilele trecute, cineva aprecia ca planurile de expansiune ale Uniunii Europene ar putea degenera intr-un razboi, in adevaratul sens al cuvantului. Ieri, altcineva incerca sa linisteasca apele, estimand ca -Rusia mai are suficiente resurse pentru a dejuca tentativele acelor state occidentale care urmaresc limitarea la maximum a puterii de influenta a Kremlinului in fostul spatiu sovietic si eliminarea lui din jocurile politice internationale-. Pe ce-si intemeiaza analistii rusi afirmatia? Nu doar pe ceea ce se intampla in Georgia, Ucraina si Republica Moldova, dar si pe demersurile senatorilor americani de a obtine excluderea Rusiei din Grupul celor 8 – clubul celor mari si puternici si unde, cum remarca un comentator, -Moscova a fost primita cam degeaba-. Apoi, a fost evocat sprijinul acordat de SUA la -indeplinirea cu succes a revolutiei georgiene-, precum si graba UE si OSCE de a trece de partea liderului de la Chisinau, Vladimir Voronin, dupa refuzul acestuia de a semna proiectul rusesc de reglementare a conflictului transnistrean.

Optimistii sustin ca, in conditiile nou-create, Kremlinul trebuie sa-si revizuiasca politica fata de fostele republici sovietice, actualele lui partenere din CSI. -Astazi, cand in majoritatea statelor membre a inceput procesul de inlocuire a vechilor conduceri, a caror instalare la putere a fost hotarata inca din perioada URSS, este momentul ca autoritatile rusesti sa reformuleze prioritatile atitudinii lor vizavi de tarile din strainatatea apropiata-, recomanda, in acest sens, presa moscovita. In opinia mass-media, -elementarul instinct de autoconservare ar trebui sa determine Rusia sa permita noilor prieteni ai vecinilor sai sa se implice in rezolvarea problemelor aparute-. O asemenea pozitie, precizau observatorii, ar putea genera -noi forme de colaborare politico-economica, o cooperare motivata de consideratii strict pragmatice-.

In ce masura liderii de la Kremlin sunt dispusi sa dea curs sugestiilor formulate de analisti, este greu de spus. In orice caz, faptul ca Rusia nu a intervenit militar in Georgia, cu toate ca putea sa o faca, este un lucru laudabil. Si care, de ce nu, poate constitui o prima dovada a faptului ca Moscova incepe sa priveasca altfel la colegii ei din CSI. Da, fiecare caz are propria-i solutie de rezolvare. In privinta Republicii Moldova, lucrurile sunt ceva mai complicate, imprejurarile transformand aceasta tara intr-un adevarat poligon de manevre politice, angajate, pe de o parte, de Rusia, iar pe de alta parte, de Occident. Doi pioni care-si disputa suprematia asupra unui teritoriu care, dupa aderarea tarii noastre la UE, va ajunge o zona tampon intre cele doua parti. E adevarat, aceeasi soarta ar putea avea si Ucraina, numai ca, pana una-alta, acest stat este perceput de capitalele europene, in primul rand, prin prisma importantei lui ca teritoriu de tranzit al hidrocarburilor.