Andreea Marin, in mijlocul teatrului de razboi din Irak

Echipa formata din Calin Vrabie si Andreea Marin a pregatit publicului TVR 1 o noua surpriza: un film documentar despre viata militarilor Batalionului 812 -Soimii Carpatilor- din Bistrita, batalion romanesc plecat in Irak, la Nasyria. Filmul este difuzat de TVR 1 cu prilejul Zilei Armatei, de la ora 21.00, fiind un omagiu adus militarilor romani, oriunde in lume ar fi acestia trimisi in misiuni.

Documentarul, avand la baza trei deplasari in Irak, un an de lucru si peste 25 de ore de brut, are o durata de 65 de minute, mai mult decat standard, pentru ca urmareste crescendo formarea unei atitudini fata de subiect, crearea unei stari, transmiterea in final a unor sentimente. -Ar fi fost imposibil sa respectam un timp de emisie si in acelasi timp sa spunem corect tot ceea ce am gandit-, marturiseste Calin Vrabie. Este primul film al echipei formate din Calin Vrabie si Andreea Marin pe care l-au facut fara prospectie si fara plan de filmare. Pur si simplu, camera de luat vederi a fost pornita si a filmat.

Documentarul incepe cu o -surpriza- a Andreei in Irak. In aceeasi echipa cu Calin Vrabie, cu care a calatorit si in Africa (Kenya, Tanzania), Asia (Thailanda) si America (SUA, Cuba), Andreea crede initial ca va realiza inca un film de aventura. Dar odata ajunsi in Irak, intre militarii romani, cei doi descopera un subiect mult mai profund. Acolo oamenii sunt in razboi, lupta zi de zi pentru vietile lor; un razboi despre care acasa se stie prea putin. In Irak, Romania are cei mai aprigi si mai profesionisti reprezentanti, oameni care isi risca viata in fiecare moment, romani care sunt eroi, refuzand totusi sa se numeasca ei insisi asa.

Trei vizite la batalionul din Nasyria

Intoarsa in Romania, echipa de documentar face demersuri la MApN si obtine aprobari pentru inca doua vizite la batalionul romanesc din Nasyria. A doua vizita dureaza o saptamana si are loc de Craciun. A treia dureaza 10 zile si are loc in februarie, cand contingentele se schimba. Batalioanele romanesti se rotesc in teatrul de operatii la fiecare sase luni: -Noi am urmarit, de la inceput la final, misiunile Batalionului 812 <Soimii Carpatilor> din Bistrita. Povestea lor este aceeasi cu a tuturor militarilor romani aflati in misiuni internationale-, povesteste Vrabie.

-Eu si Calin suntem o echipa de temerari care a decis pentru prima data in 2001 sa se aventureze in cautarea locurilor inedite, din colturi indepartate ale lumii, locuri binecuvantate de oameni cu destine speciale. De atunci pana astazi, am atins cerul cu mana de pe acoperisul Africii, am cunoscut mirajul lumii asiatice, bucuria de a trai, dar si revolta interioara a cubanezilor sau am pasit pe pamantul fagaduintei cu credinta ca putem trai, pentru o clipa, stralucirea vedetelor de prim rang de la Hollywood. Dar un teritoriu macinat de razboi, cum e Irakul, nu se compara cu nimic din toate acestea. Am mers acolo pentru cateva zile, iar camera de luat vederi a ramas acolo pentru sase luni. Am avut o surpriza de proportii: romanii care se pun voluntar in situatia de a fi la granita dintre viata si moarte, departe de tara, desi aici, acasa, e pace, nu sunt niste nebuni ai zilelor noastre si nu o fac de nevoie, ci sunt intr-adevar eroi contemporani cu noi, care nu asteapta sa-si gaseasca numele in cartea de istorie. Sunt oameni pe care razboiul nu-i ciopleste in stanca, ci, dimpotriva, par plamaditi din sensibilitate, emotie, bucurie de a trai clipa, ca si cand ar fi ultima, si nu din carne si oase. Filmul este o poveste despre eroii necunoscuti ai zilelor noastre: militari romani, altfel prezentati decat pana acum- – marturiseste cu emotie Andreea Marin.

Filmul incepe ca o aventura inedita intr-un teatru de razboi. Continua cu o prezentare din punct de vedere militar a unitatii din Irak. Treptat, telespectatorii vor descoperi ca in spatele cuvintelor seci despre misiuni se afla oameni. Vizita de Craciun este o metafora. Oamenii vorbesc, pe de o parte, despre misiuni, despre foc, ambuscade, insurgenti, iar pe de alta parte, isi amintesc de familii si de promisiunile facute celor din tara. Imaginile sunt uneori la obiect – din timpul primei misiuni cu jurnalisti in Nasyria -, alteori simbolice – impodobitul bradului trimis din Romania si dansul in jurul muzicantilor bistriteni.

Cea de a treia vizita ii gaseste pe militari cu alte griji. Ei se afla la incheierea stagiului de sase luni si au sentimente confuze: pe de o parte, isi doresc sa revina sanatosi acasa, pe de alta parte, stiu ca isi vor face datoria pana la capat. Personajele alese pentru interviuri conduc telespectatorul spre momentul culminant: pornind de la povestile despre nenumaratele atacuri, despre angajarile in lupte din care de fiecare data au iesit teferi, romanii ajung treptat sa vorbeasca despre subiectele cele mai delicate: punctul culminant este lupta intre datorie si frica. Documentarul intra in universul intim al militarilor profesionisti aflati in misiune departe de tara. Cunoscandu-i ca soldati si ca oameni, actiunea principala este lupta intre sentimente: pe de o parte, sunt curajul, datoria si onoarea militara, pe de alta parte, frica, spiritul de conservare, dorul de tara si de familie, dragostea de viata.