Un vânător, urmărind un mistreț rănit, s-a afundat în pădure și fără să-și dea seama l-a prins noaptea și s-a rătăcit. Într-un târziu vede undeva o lumină și tot mergând către ea ajunge la un canton silvic. Bate la ușă și apare pădurarul.
– Te-ai rătăcit, spune omul și îl poftește în casă. Este târziu, rămâi aici până dimineața. Până atunci stai la masa cu noi, dar avem numai mămăligă cu brânză.
Vânătorul era obosit și flămând, pentru că a mers o zi întreagă fără să mănânce nimic. După ce mănâncă o vreme, întreabă:
– Pădurarule, pot să mai iau un pic de mămăligă? Uite, mi-a rămas un pic de brânză…
Nu trece mult și întreabă din nou:
– Pădurarule, pot să mai iau un pic de brânză? Uite că mi-a mai rămas mămăligă…
După ce acestea se repetă de mai multe ori, adorm toți în singura cameră unde era cald, pădurarul cu nevasta în pat și vânătorul pe o saltea pe jos. După miezul nopții vuietul vântului este acoperit de urletul unei haite de lupi. Pădurarul sare din pat ca ars, se îmbracă pe întuneric și cât ai clipi dispare în noapte. După un timp vânătorul întreabă în întuneric:
– Oare stă mult?
– Stă mult, îi răspunde femeia în șoaptă.
– Oare nu mă prinde? întreabă din nou vânătorul.
– Nu te prinde mai omule, că până iese el în calea lupilor la capătul pârâului, poate să treacă toată noaptea.
– Zici că nu mă prinde.
– Nu te prinde. Hai, curaj!
– Atunci, spune vânătorul, mă duc să mai iau un pic de mămăligă cu brânză.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
