– În curand vor avea loc două premiere în care vei juca şi tu: -Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal-, scrisă de Matei Vişniec şi regizată de Florin Fătulescu şi -Dumnezeul zilei de maine-, scrisă de Mimi Brănescu şi regizată de Marcel Ţop. Care sunt aşteptările, cum crezi că va primi publicul aceste piese?
– Această propunere mi se pare extraordinară, este un punct de vedere asupra istoriei comunismului de care nu s-a mai auzit, spus de un om care în Franţa este considerat -mollierul modern-. Iar textul de la -Dumnezeul zilei de maine- este unul foarte interesant al lui Mimi Branescu şi e ceva ce n-am mai jucat niciodată.
– Cat timp au durat repetiţiile pentru aceste piese?
– Având în vedere că Florin Fătulescu a mai montat la premiera mondială a acestui text la Los Angeles un spectacol cu textul lui Matei Vişniec, care s-a bucurat de un mare succes la festivalul de la Edinburg, acum un an de zile, şi într-un fel, Florin ştia spectacolul, că l-a lucrat, cred că repetiţiile au durat o lună şi ceva.
La Mimi Brănescu am parcurs un drum mult mai lung pentru că a fost un laborator în care am scuturat tot ceea ce ştiam şi tot ce-am mai făcut pană acum şi atat eu cat şi Delia Seceleanu am avut, pană la varianta finală, cred că cel puţin zece variante de joc. Deci, regizorul Marcel Ţop este tanăr şi foarte deschis şi îşi algege cu grijă nişte texte foarte actuale, foarte directe, minimale, o adevărată materie de teatru, de spectacol, foarte palpabilă pentru public.
– Ce planuri ai pentru vacanţă, dacă va exista… o vacanţă?
– Da, cu siguranţă, vacanţa e frumoasă, iar mie îmi place să am ceva de făcut în timpul unei vacanţe şi am destul. Radu Dinulescu va monta cu Teatru Dramatic din Galaţi, unde sunt invitat împreună cu Victoria Cociaş de la Notara să mergem la Festivalul de la Anvignon cu piesa -Imnul- de Gheorg Schwaida, un text unguresc ironico-cinic, poetic vizavi de ce înseamna globalizare, UE-izare, pe care o să-l jucăm în franceză.
– Şi unde te vor găsi fanii pe perioada vacanţei, cât timp stagiunea va fi închisă?
– La Avignon, jucand în franceză.
– Există ceva anume care te supară, care te nemulţumeşte în viaţa ta de actor?
– Nu, pentru că trăind cu conştiinţa lucidă că această viaţă e trecătoare, n-am altă şansă decat să fiu mulţumit de ea, să-i găsesc părţile de frumos, mulţumire, mister, sens, deoarece chiar dacă aş schimba-o, de pierdut tot o să pierd. Speranţa din timpurile moderne nu mai este gandul că ceva va fi bine vizavi de ceva rău, ci că indiferent dacă acel ceva va fi bine sau rău, ceva are sens.
– Dan Piţa a spus despre tine că eşti un maestru în a-ţi construi singur rolul. Poţi comenta în vreun fel?
– Mă onorează! şi e greu să comentez, mai ales că vine din partea unui regizor şi a unui om la care ţin foarte mult.
– Ce părere ai despre telenovela din zilele noastre?
– Sunt foarte de acord că există pentru că produsul acesta este cerut. Cred că telenovela îşi are rostul ei ca produs, îşi are necesitatea ei, pentru ca un actor să lucreze la un proiect. Scenariile sunt din ce în ce mai bune, este un prilej de câştig material în plus, pentru actori. Actorul de teatru e un paradox, pentru că el este un om foarte bogat, dar în acelaşi timp, din ceea ce este plătit în teatru…, dar am rezerva mea de putere din care îmi extrag, dincolo de material, ceva care vine să echilibreze. Pe undeva este nedrept şi injust să fim plătiţi cum suntem plătiţi, dar în acelaşi timp teatrul e un prilej de a trăi nişte experienţe pe care nu poţi să le simţi decat atunci cand nu pui în prim plan materialul. Deci sunt un bogat sărac şi-un sărac bogat.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
