Luni seară, la Teatrul Național București, un public eterogen a putut simți, pe propria piele, că "numai cel ce har are de-a renaște" poate rezista 45 de ani pe scenă și poate pătrunde în casele tuturor cu nonșalanța haiducilor.
În general cuvântul "legendă" mi se pare perimat de prea desele utilizări, dar Phoenix și-a câștigat dreptul de-a lungul anilor mulți și zbuciumați de a se confunda cu acesta, dar și de a fi pe paginile istoriei muzicii românești.
Aniversarea a aproape jumătate de veac de existență și a aproximativ 300 de compoziții, unele cunoscute publicului, altele rămase doar în studio, a început cu un spectacol acustic, dar și cu caracter social, el urmărind intenția lui Nicu Covaci de a "școli" un tânăr într-ale sunetului, cu banii strânși din biletele ce au avut prețuri destul de piperate.
Sala a fost, însă, plină, publicul entuziast, iar reprezentația de excepție. Invitații, "prietenii" Phoenix, au adus cu ei, fiecare, o notă distinctivă unui eveniment remarcabil: Johnny Răducanu, Gheorghe Zamfir, Dumitru Fărcaș sau Marius Mihalache, instrumentiști excepționali, dar și vocile lui Tavi Colen sau Stelu Enache, au contribuit la atmosfera de sărbătoare a rememomării traseul sinuos pe care formația l-a parcurs de-a lungului timpului.
Moni Bordeianu, cu o vervă de invidiat și Nicu Covaci au dat startul, fredonând împreună o melodie de la începuturile Phoenix, iar restul formației, în formula actuală, Ovidiu Lipan Țăndărică, Josef Kappl, Manfred Neuman, Bogdan Bradu, Ionuț Contraș și Cristian Gram, au preluat microfonul timp de aproape trei ore și au adus din nou acordurile cunoscute ale cântecelor inspirate din folclor.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
