Premiza 1: o alianţă făţişă între Partidul Social Democrat şi Partidul Naţional Liberal ar fi dezastruoasă din punct de vedere electoral pentru ambele formaţiuni politice.
Premiza 2: majoritatea parlamentară îi este ostilă preşedintelui Traian Băsescu.
Problema evidentă cu care se confruntă strategii suspendării este că procedura trebuie să pornească de la instituţia care are cea mai proastă imagine publică. Parlamentul. În consecinţă, poziţionat în raport de ostilitate cu reprezentanţii de frunte ai clasei politice romaneşti, despre care electoratul are o părere care ar putea fi mai uşor redată într-o carciumă, Traian Băsescu are şanse să strangă în jurul său oastea celor mulţi şi (pardon) sictiriţi. Sictiriţi de mişmaşuri, de adevăruri spuse pe jumătate, de realităţi interpretabile, de empatii populare, din costume Armani şi cravate Gucci.
Sigur, o aritmetică parlamentară elementară ar arăta că PSD + PNL + PRM şi eventual, + UDMR + Independenţi, înseamnă mai mult de jumătate din voturile exprimate în 2004. Numai că realitatea electorală efectivă e alta. A înjura clasa politică înseamnă să fii în asentimentul majorităţii populaţiei. (A încercat, însă fără vană, sesizand acelaşi lucru, şi Emil Constantinescu.)
Parlamentarii ostili preşedintelui nu vor să-l expună pe Traian Băsescu, imobilizat, publicului. Riscul de a-l martiriza în felul acesta este enorm. De aceea rolurile au fost împărţite. Opoziţia îşi face datoria şi declanşează procedura de suspendare şi PNL va vota împotrivă. Ceea ce nu înseamnă nimic altceva decat – cel puţin – o foarte bună comunicare între liberali şi social-democraţi. În lupta cu preşedintele, partidelor le rămane la îndemană mecanismele parlamentare. Şi înţelegerile la varf făcute prin birouri. O moţiune simplă votată în Senat, împotriva Monicăi Macovei, eventual cu acceptul ostentativ al unor liberali, ar putea fi folosită de Tăriceanu pentru a o demite, deşi Constituţia nu prevede expres acest lucru. Asta ar forţa ieşirea democraţilor din guvern. Rămaşi între ei, liberalii ar putea demonstra că pot să guverneze singuri, un prim semnal fiind, de exemplu, adoptarea legilor Siguranţei Naţionale. (Propunerile PSD seamănă izbitor cu pachetul PNL.)
Pe principiul -vezi că-ţi fac cu ochiul-, se va mima truda în slujba electoratului propriu. Alegeri parlamentare: la termen. Traian Băsescu: preşedinte, cu un parlament şi un guvern ostile.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
