ANI demonstrează cu date și cifre de ce nu intrăm în Schengen

O parte a clasei politice a încercat să transforme povestea eșecului aderării la spațiul Schengen într-o telenovelă în care România este persecutată de Occident. Evident, corupția internă nu a fost luată în calcul și toată lumea s-a grăbit să bage sub preș gunoiul în care se scaldă administrația internă. Un aparat supradimensionat de cărători de hârtii care au generat o atmosferă de corupție demnă de epoca fanariotă. Nu o spunem noi, ci acele cifre oficiale prezentate anual de Agenția Națională de Integritate (ANI). La ultimul Consiliu JAI, în partea de concluzii, Consiliul ia act de faptul că sunt necesare eforturi suplimentare privind respectarea și executarea hotărârilor judecătorești, de preocupările legate presiuni nejustificate asupra sistemului judiciar și a instituțiilor anti-corupție, precum și de responsabilitatea miniștrilor și parlamentarilor de a da un exemplu în ceea ce privește respectarea integrității. În anul 2012, unul de grație odată cu venirea la putere a USL-ului după căderea Guvernului Boc, inspectorii ANI au descoperit nu mai puțin de 312 cazuri de diverse infracțiuni la nivel administrativ. De la incompatibilități la fapte de corupție și fals în declarații. Pe acest fond, ne întrebăm retoric de ce nu ne vor în Schengen multe state din Europa de Vest. Menționăm că până de curând ANI avea un aparat de lucru subdimensionat iar salariile unor inspectori ai Agenției se ridicau undeva la 12 milioane de lei vechi. Chiar și în astfel de condiții – cu oameni puțini și prost plătiți și cu o presiune politică enormă – ANI a reușită să se mențină în cote de laudă în fiecare raportul al CE privind MCV. Alături de DNA, ANI a fost singura instituție lăudată de oficialii de la Bruxelles. În schimb, în plan intern, politicienii cu probleme legate de incompatibilitate, trafic de influență și nepotism, au ținut morțiș să distrugă prerogativele acestei instituții care le făcea zile negre. Astfel,

Colecție de miniștri prezumtivi penali din „cel mai cinstit guvern”

Agenția Națională de Integritate (ANI) a constatat, anul trecut, 165 cazuri de incompatibilitate, 95 conflicte de interese administrative și penale, 14 cazuri de diferențe nejustificate între averea dobândită și veniturile realizate și 38 de cazuri referitoare la constatarea indiciilor privind săvârșirea unor fapte penale (fals în declarații, infracțiuni asimilate faptelor de corupție etc.), potrivit raportului de activitate pe anul trecut, publicat luni pe site-ul instituției. Cu alte cuvinte, ANI a reușit în medie să demaște aproape un „corupt” pe zi din rândul funcționarilor, cei mai mulții fiind din categoria înalților funcționari ai statului român.  Printre cele mai sonore cazuri de incompatibilitate constate de ANI în 2012 se numără cele ale foștilor miniștri Eduard Hellvig, Ovidiu Silaghi și Liviu Pop, fost ministru delegat pentru dialog social, și al fostului secretar general adjunct al Guvernului Sorin Dan Mihalache. În cazul fostului ministru Liviu Pop, un apropiat al premierul Victor Ponta, ANI a mai constatat, tot anul trecut, și săvârșirea infracțiunilor de conflict de interese și de abuz în serviciu contra intereselor publice.

Liderul deputaților UDMR, prezent la Parchet

Unul dintre cei mai mari contestatari ai ANI, udemeristul Mate Andras, cel care a inițiat mai multe acțiuni în Parlament împotriva Agenției, s-a prezentat, ieri, la Parchetul General, unde fusese citat în dosarul de conflict de interese deschis întrucât și-a angajat soția la cabinetul parlamentar, el ducând anchetatorilor documente și precizând că nu s-a pus în mișcare acțiunea penală. El a precizat că și-a angajat soția la cabinetul parlamentar în 2010, dar a subliniat că la acel moment nu era nicio interdicție în acest sens. "Mai mult, inclusiv Comisia specială a Camerei a spus că nu e nicio interdicție și am angajat-o tocmai pentru că lucra în jurnalism și credeam chiar imoral să scrie despre mine în jurnalistică ce face soțul deputat", a adăugat  Mate Andres Levente. O explicație hilară pentru a acoperi nepotismul practic de mulți parlamentari care și-au angajat pe parcursul anilor toate rubedeniile la propriile cabinete.

Dragoș Stănculescu