Apus de Iliescu

Visam de mult la acest text. Cred, cu tarie, ca Ion Iliescu a reprezentat, timp de 15 ani, raul din Romania. Vrand-nevrand, numele sau se leaga indiscutabil de mortii pseudo-revolutiei din decembrie 1989, de minerii adusi in Capitala pentru a curata cu batele Piata Universitatii ocupata de -golani-, de -tunurile- care au dus la devalizarea economiei romanesti, de blocarea reformelor si, nu in ultimul rand, de coruptia endemica din tara.

Cu toate acestea, Iliescu parea de neclintit.

In mod surprinzator, sentimentul de lehamite ii cuprinsese si pe multi pesedisti, satui de reformele cu iz bolsevic promovate de Ilici atat in tara, cat si in partid. Cel mai surprins de schimbarea de macaz a fost chiar Ion Iliescu. Merita toate orele de nesomn sa-i vezi fata marcata de lovitura de gratie data de propriul partid, pe care se lauda, ori de cate ori avea prilejul, ca l-a mosit in 1990. La orele acelea tarzii din noapte, Iliescu si-a dat jos de pe fata masca sa democratica, cu bine cunoscutul ranjet, si ne-a lasat sa-i vedem adevaratul chip, schimonosit de teama de a pierde puterea. Ca un activist stalinist, el s-a dezlantuit impotriva contracandidatului sau, -prostanacul- Mircea Geoana, pe care l-a infierat dupa modelul sedintelor de partid peceriste. -Nu ma asteptam ca Mircea Geoana sa aiba chiar atata sustinere. Mai are, insa, multe de invatat, pentru ca este un om care nu are antrenamentul necesar in politica. A venit ca disperat, gafaind. Ce i-a trebuit asa, nu stiu, dar… ma rog. Fiecare cu caracterul lui.- Simtind cum pierde teren in fata -prostanacului-, Iliescu nu s-a sfiit sa declare ca n-ar mai folosi acest apelativ, desi -continutul lui ramane valabil-.

Pentru cel mai -cinstit- dintre romani, obisnuit sa ne traga pe toti pe sfoara de 15 ani incoace, infrangerea suferita joi noaptea, in fata colegilor de partid, a fost probabil surprinza vietii lui. Din rolul sau de papusar-sef, Iliescu era obisnuit sa-i manevreze pe toti, sa fie in spatele tuturor jocurilor de culise, sa dicteze strategiile si vietile celorlalti.

Lovitura de gratie data de marionete papusarului l-a scos pe acesta definitiv din viata politica. Iar iesirea nu s-a petrecut nici pe departe intr-un mod elegant, asa cum probabil si-a dorit. De la tribuna Congresului PSD, unde a dovedit ca, in fond, nu a depasit stadiul de activist PCR scolit la Moscova, Iliescu a ajuns la groapa de gunoi a istoriei, acolo unde, de fapt, ii este si locul. Pentru acest moment a fost nevoie sa asteptam 15 ani plini de frustrari si de sentimentul ca numele celui dintai oltenitean al tarii este asociat cu vesnicia. Iliescu nu a iesit din politica cu picioarele inainte, asa cum isi dorea, ci cu capul plecat de povara victimelor revolutiei si mineriadelor patronate cu grija de domnia sa. Ramane ca istoria sa-l aseze la locul cuvenit, in galeria -marilor oameni politici-, alaturi de Stalin, Gheorghiu-Dej si Ceausescu.