Buchetul de patru trandafiri

Conducerile PSD si PD au avut, joi seara, o intalnire de taina la Hotel Phoenicia, unde s-a pus la cale coordonarea dintre cele doua partide in perspectiva depunerii de catre pesedisti a unei motiuni de cenzura pe tema sanatatii. La masa discutiilor au participat din partea PSD presedintele Mircea Geoana si secretarul general Miron Mitrea, iar din partea PD, seful democratilor, Emil Boc, si presedintele executiv, Adrian Videanu. (-Ziua-, 2 mai)

–

Presedintele PNL Calin Popescu Tariceanu si-a manifestat speranta ca -lucrurile care au aparut in presa referitoare la unele negocieri intre PD si PSD sa fie numai speculatii-. (-Ziua-, 3 mai)

–

Liderul democratilor, Emil Boc, a negat ca PD si PSD au avut o intalnire in timpul careia sa planuiasca schimbarea guvernului. (-Adevarul-, 4 mai)

Evenimentul prezinta o noutate nu prin actul in sine (asemenea derapaje de colaborare dintre putere si opozitie au mai existat si in guvernarea CDR-ista), ci prin angrenarea personajelor participante. Pe parcursul primului an de guvernare s-a vehiculat, in repetate randuri, ideea unei colaborari dintre PNL si PSD (in mod special in disputele privind reforma clasei politice si trecerea la parlamentul unicameral), ceea ce a conturat un anumit orizont de asteptare al opiniei publice. Dar o colaborare dintre PSD si PD este o noutate in sine, avand in vedere pozitionarea de pana acum a celor doua partide si a liderilor lor. Luand in consideratie ca Traian Basescu a castigat alegerile pe un mesaj impotriva -sistemului ticalosit- care ar fi fost cultivat de PSD, o colaborare dintre cele doua partide ar aduce un vot punitiv ambelor parti. In acest caz, care a fost mobilul acestei intalniri? Si, mai cu seama, care ar fi efectele ei politice?

Analiza contextului politic romanesc arata ca apropierea PD de PSD ar fi in dezavantajul democratilor. Asocierea cu social-democratii ar pune in mana democratilor lui Traian Basescu stindardul coruptiei. PSD este in cadere libera in sondajele electorale tocmai din cauza scandalurilor de coruptie in care au fost implicati principalii ministri din cabinetul Nastase. Astfel, apropierea PSD de un partid de la guvernare poate genera suspiciuni privind musamalizarea unor dosare. Prin urmare, PD si-ar pierde capitalul electoral ca urmare a nerespectarii promisiunilor de a distruge -sistemul ticalosit- (pentru ca, asa cum au aratat campaniile electorale trecute, promisiunile legate de actul guvernarii nu se pot constitui in mize electorale, atata timp cat niciun partid din Romania aflat la guvernare nu si-a atins nici macar principalele tinte din program).

In realitate insa, apropierea de PSD functioneaza ca o sperietoare si accentueaza, de fiecare data, fragilitatea parlamentara a Aliantei. Tensiunile dintre PNL si PD au radacini mai vechi si rationamente electorale. Astfel, cand neintelegerile ajung la apogeu si duc guvernarea intr-un punct mort, unul dintre cele doua partide ale Aliantei lanseaza pe piata zvonuri despre o posibila colaborare cu PSD, aratand pisica celuilalt.

In septembrie 2005, viata politica a fost bulversata de un zvon privind retragerea ministrilor PD de la guvernare – dupa ce premierul Tariceanu a refuzat sa demisioneze in vederea organizarii alegerilor anticipate – varianta care a fost luata in consideratie inca de la inceputul guvernarii, mai ales in momentele de criza politica. Atunci se punea problema colaborarii dintre PNL si PSD ca varianta de lucru pentru formarea unui guvern minoritar, dar cu intrarea PSD la guvernare.

In mai 2006, se lanseaza perspectiva unei colaborari parlamentare dintre PSD si PD in vederea semnarii unei motiuni de cenzura pe legile sanatatii, colaborare care ar duce inevitabil la caderea guvernului Tariceanu. Schimbarea partenerilor pare sa fie una radicala. Ce a intervenit?

PD isi rezerva in acest moment dreptul de a juca tare impotriva PNL dupa refuzul liberalilor de a fuziona sub egida doctrinara populara. Ramas si fara un partener de guvernare loial, dar si fara un pilon ideologic (PD a gresit atunci cand a iesit din Internationala Socialista, fara sa aiba garantia certa ca PPE ii va oferi statutul de membru in familia populara), dar avand un semnal incurajator in privinta raportului de tara, PD va juca -la glezne- in acest moment impotriva PNL. Calculul politic pe termen mediu, fie ca avem alegeri la termen sau anticipate, a fost unul extrem de simplu. Democratii nu mai pot miza pe capitalul electoral al liberalilor, din cauza bataliilor interne pe cascavalul guvernarii, dar si din cauza erodarii mai accentuate a liberalilor la guvernare. Plasati de partea cealalta a baricadei, ei se pot apropia numai de PSD (care, indiferent de evolutia scenei politice, nu poate scadea in sondaje sub PNL) pe care il poate controla si cu biciul justitiei in mana (avand in vedere dosarele de coruptie). Astfel, zvonul privind o colaborare cu PSD ii permite PD sa tatoneze terenul si sa verifice reactia opiniei publice pentru elaborarea unor strategii ulterioare de actiune politica.

Ultimul sondaj IMAS arata ca increderea in Traian Basescu este inca foarte mare (peste 50%), spre deosebire de increderea in Calin Popescu Tariceanu (30%), care este si sub cotele Aliantei. Astfel, presedintele isi rezerva dreptul de a face in continuare jocurile utilizand resursele sale simbolice. Bruxelles-ul a dat mesaje incurajatoare in privinta integrarii Romaniei la 1 ianuarie 2007. Presedintele si-a atins obiectivul politic major pe care il poate exploata electoral in 2009. In acelasi timp, mesajul incurajator ii ofera oportunitatea de a declansa linistit anticipatele care ar rezolva mai multe probleme: ar scoate de la guvernare PC (care il enerveaza tot mai mult pe presedinte), ar aduce un nou premier (care ar fi mult mai maleabil in privinta promovarii intereselor economice ale Cotroceniului) si ar puncta clar inca o data in fata PSD (care nu si-a recapatat inca forta electorala pentru a forma un guvern majoritar).

Viorica Rosca