Cocosul din ograda lui Basescu

Consecventa cu care PSD isi apara coruptii mari si mici nu lasa loc nici unei iluzii in ce priveste schimbarea la fata a partidului. Rodica Stanoiu, Florin Georgescu, Miron Mitrea, Dan Ioan Popescu vor beneficia mereu de sustinerea partidului, indiferent cine se va afla la conducere, asa cum nu demult erau sprijiniti alde Bivolaru, Puwac, Oprisan, Iacobov, Vanghelie si alti baroni. Rapiditatea cu care Geoana si-a edulcorat declaratiile dupa intalnirea cu Nastase demonstreaza fara drept de apel cine are ultimul cuvant in PSD. Si cine il va avea mereu.

Pe de alta parte, nici o surpriza aici, nimeni nu si-a imaginat vreodata ca fenomenul coruptiei este apanajul exclusiv al PSD. Nu, el doar l-a mosit si l-a transformat in sistem de guvernare. In politica de stat. Atunci cand puterea se schimba, coruptii -altora- apar ca untdelemnul la suprafata. Motiv de mare veselie pentru PSD. Ai lor par a se estompa. Asta este ceea ce incearca sa demonstreze pe toate canalele liderii PSD, intinzand un deget acuzator spre Cocos, consoarta si Cotroceni. Vezi, Doamne, acum ar trebui ca natia sa se concentreze pe afacerile invartite de madam Udrea si sa uite de cele ale lui Nastase cu Bittner. Invartelile din ograda Cotrocenilor nu le minimalizeaza insa cu nimic pe cele ale familiei fostului premier. Ele sunt pe picior de egalitate ca gravitate, cu singura mentine ca Nastase le facea personal in calitate de premier, in timp ce Cocos este doar sotul consilierei. Desigur, pentru a inlatura suspiciunile si a nu da apa la moara PSD-ului, Traian Basescu ar face mai bine ca, in loc sa se ratoiasca la jurnalisti si sa fluture belicos stindardul antimafia, sa o dea afara pe doamna cu pricina. Asa cum a procedat in cazul altei consiliere&sotul. Ca sa nu mai discutam ca ar fi totusi necesare niscaiva explicatii despre metri de parcare obtinuti de Cocos-Dalli sub mandatul sau de primar general. Asta pentru credibilitatea luptei cu mafia, care altfel risca sa ramana vorbe fara continut. Sau cu un continut care demonstreaza ca, intr-adevar, coruptia nu are culoare politica.

Ceea ce nu pare sa fi inteles actuala putere, asa cum nu a inteles nici CDR la vremea respectiva, este ca trebuie sa fie deasupra oricarei suspiciuni. Altfel, comparatiile cu mafiotismul pesedist vor fi inevitabile. Dar mai ales exista pericolul ca acesta sa cada intr-un con de umbra, ceea ce ar arunca in derizoriu chiar motivatia votului din decembrie. Electoratul ii poate trece in continuare cu vederea lui Basescu limbajul colorat, lipsa de tinuta, puseurile autoritare, chiar si micile smecherii, pentru ca era avertizat, l-a votat in cunostinta de cauza, dar nu-l va ierta daca va avea chiar si cea mai mica banuiala ca, fie si indirect, protejeaza coruptia celor din apropierea lui. Chiar si Sfantul Gheorghe poate cadea in derizoriu si ridicol. Credibilitatea este mai usor de cucerit decat de pastrat. Ea se numeste acum, pe drept sau pe nedrept, Elena Udrea.