Cum sa minti poporul cu calculatorul

Innoirea soft propusa de Nastase la PSD s-a transformat intr-un veritabil hardcore moldovenesc. Mai rosu la fata decat steagul Internationalei Socialiste, Viorel Hrebenciuc n-a mai putut inabusi in el, dupa intalnirea cu neeligibilii de la Camera Deputatilor, schimburile de replici la ficat sau adevarurile fruste aruncate in plina figura de cei care nu mai aveau ce pierde. Fata de alte vremuri, cand ar fi putut sa traga o minciuna politica fara sa i se miste vreun muschi pe fata, acum, Hrebenciuc s-a poticnit povestindu-le ziaristilor cum au discutat ei, deputatii PSD, despre meciul Romania – Andorra. Dar vorbele i s-au ghemuit in gat, semn rau pentru un maestru al manipularii. Prealegerile pesediste sunt, in fapt, un bun exemplu despre hibele unui stil de politica promovat de PSD in ultimii patru ani. Va amintiti de sintagma -perdele de fum-. A facut cariera in ultimii ani, tocmai din cauza apetitului conducerii din Kiseleff, mutata ulterior in Baneasa, pentru cosmeticale. Ce-ar fi fost daca pesedistii se alegeau pe bune? Probabil ca acum s-ar fi putut vorbi exclusiv despre revolta unor neica nimeni sau a unor controversati politicieni scosi de Adrian Nastase & Co. afara de pe scena politica pe usa din fata a partidului. Or, in momentul in care soft-ul de la PSD Bucuresti, butonat dibaci de oamenii lui Ursache, il scot pe Stochita eligibil, iar pe Duvaz sub linie, toata lumea stie despre ce e vorba. E -gogo- sau -spring-time-, cum s-ar spune intr-o analiza cu termeni de cartier, limbaj atat de cunoscut multora dintre pesedistii care au facut cariera. Cand vezi pe liste toata gasca de prefecti care au organizat aceste -democratice- prealegeri, intelegi fara sa faci vreun efort supranatural. In alte conditii, vocile anonimilor deputati Virgil Popa si Viorel Suciu n-ar fi fost decat lacrimiile unei vii manate printre vulpile viclene de partid. Vedem mult mai limpede acum insa ca schimbarea dorita de Adrian Nastase – care a fost preocupat sa schimbe inclusiv sediul imbibat de lavanda lui Iliescu – n-a atins si mentalitatile. Ramane, desigur, intrebarea daca Adrian Nastase chiar a vrut sa lucreze si la mentalitati. Nu e in acest moment vorba despre un scenariu apocaliptic. Partidul nu se sparge, nu se rupe, si nu se faramiteaza nici cu acest nou scandal, insa devine, iata, mult mai vulnerabil in conditiile in care s-a vazut cu ochiul liber ca pesedistii si-au furat singuri caciula. In plus, spre deosebire de celelalte partide care si-au facut listele mai in surdina, fara cracteli de amploare din partea unora ca Viorel Catarama, la PSD multi si-au pus poalele in cap. Sigur, unii indreptatiti, unii nu. In orice caz, efectul mediatic al clipurilor la limita legii si chiar al preliminarelor in ansamblul lor este, iata, acum la numai cateva zile de la rezultatele finale, anulat de pesedistii insisi. E clar ca aceste prealegeri n-au reusit decat sa amane rafuielile interne aparute imediat dupa esecul de la locale. Or acum, evenimentul care ar fi trebuit sa-i faca pe pesedisti sa mai uite de suparare nu face decat sa amplifice aceste rafuieli. Cat despre oamenii simpli, cu sau fara carnet de partid, ei afla, direct de la sursa, ca PSD a mintit poporul cu calculatorul. Care e diferenta, asadar, intre cei patru ani de conducere a partidului de catre Ion Iliescu si ceilalti patru pastoriti de Adrian Nastase? E diferenta intre televizorul cu lampi, pe care puteam urmari cu totii mesajele catre mineri ale actualului presedinte, si imaginea listelor cu candidatii PSD de pe calculatoarele de partid.