Emil Ghergut, cavalerul justitiei cu scut de roze

Alesi pe spranceana prin controversata metoda a agrafei, judecatorii BEC s-au straduit, cu destul succes, sa nu insele sperantele celor care le-au facilitat accesul in conducerea acestei institutii, facand totul pentru a le oferi pe tava acestora ceea ce prognozasera exit-poll-urile. Campion la acest concurs de obedienta s-a dovedit chiar presedintele BEC, Emil Ghergut, un magistrat vulnerabil la presiuni politice, cu un trecut nu tocmai curat, al carui scut de aparator al legilor este marcat de secera si ciocan, dar si de sindromul coruptiei postdecembriste. Aceste sechele i-au marcat comportamentul afisat pe parcursul intregii perioade de numaratoare a voturilor, in totala contradictie cu Legea statutului magistratilor ce interzice oamenilor legii sa se implice in vreun fel in viata politica. Obiceiurile grele se uita insa greu, iar Ghergut, ca fost secretar PCR si reprezentant al procuraturii comuniste, nu a facut exceptie, incepand, de dragul vremurilor trecute, sa cante in struna mostenitorilor actuali ai partidului de trista amintire.

Suntem o natiune de prosti, ce nu au habar sa se semneze, daramite sa voteze corect! Cel putin asa lasa sa se inteleaga BEC dupa ce a dat publicitatii faptul ca mai bine de jumatate de milion de oameni – aproximativ 5% din totalul celor prezenti duminica trecuta la urne – s-au dus degeaba la vot, optiunile lor exprimate pe buletinele de vot fiind ulterior anulate. Aproximativ un milion si jumatate de buletine de vot au fost anulate, in timp ce peste 1.200.000 de romani au votat pe liste suplimentare, 500.000 dintre ei fiind consemnati pe listele speciale. O cifra impresionanta, care lasa impresia ca romanul este amator de plimbari si excursii taman in preajma alegerilor electorale. Interesant este faptul ca la nivelul Bucurestiului, unde populatia este cea mai educata din punct de vedere politic, s-a inregistrat cel mai mare numar de buletine de vot anulate din tara – 50.000, circa 6-10% din numarul total de voturi exprimate la nivelul Capitalei. O asemenea cifra de ordinul milioanelor nu ridica insa semne de intrebare in mintea membrilor, si mai ales a presedintelui BEC, Emil Ghergut, preocupati mai mult sa-si repare onoarea sifonata de acuzatiile de frauda lansate de catre candidatul Aliantei D.A. la presedintie, Traian Basescu, si sa minimalizeze efectul contestatiilor partidelor din opozitie.

Balbe cand e vorba de respectarea legii…

Din exces de zel, dar si afectat la lingurica de acuzatiile aliatilor, stimabilul Ghergut a lasat in plata Domnului impartialitatea si echidistanta de magistrat – cuvinte prea mari si prea greu de suportat pentru un fost secretar PCR obisnuit mai curand cu adularea stapanilor politici – si a plusat, lansandu-se intr-o serie de consideratii politico-filosofice la adresa oamenilor Aliantei in general, a lui Basescu in special, pentru modul in care au inteles sa abordeze problematica fraudarii alegerilor. De altfel, pus sa explice in mod convingator discrepantele existente privind disparitia in meandrele concretului a peste 160.000 de voturi nule, presedintele BEC a facut inca o data dovada performantelor sale in domeniul balbelor, ca in cele din urma, complet depasit de evenimente si de intrebarile ziaristilor, sa se ascunda in spatele specialistilor de la INS.

…hotarat cand e vorba de interesele stapanilor

Presedintele BEC nu poate fi acuzat insa de incompetenta, de vreme ce s-a miscat ca pestele in apele albastrii atunci cand a venit vorba de reglementarea si acoperirea in regim fulger a unor nereguli aparute si constatate de diversi factori politici la nivelul unor circumscriptii electorale sau de solutionarea unor contestatii. Fericit ca legile proaste ale tarii, votate prin amabilitatea alesilor, sunt de partea sa, Ghergut a stiut sa se foloseasca foarte bine de prevederile acestora pentru a le da propria sa interpretare si a eluda astfel efectul negativ pe care l-ar fi putut avea contestatiile buclucase asupra rezultatelor electorale. De altfel, atat Ghergut, cat si ceilalti judecatori din BEC nu s-au sinchisit prea mult de faptul ca rezultatele partiale ale alegerilor ar fi trebuit anuntate numai dupa solutionarea contestatiilor partidelor politice, ei profitand din plin de termenul de numai 48 de ore prevazut in lege pentru reglementarea acestora pentru a impune versiunea convenabila a rezultatelor acestor alegeri. Nici faptul ca sapte dintre cei 13 membri BEM nu au semnat procesul-verbal de centralizare a voturilor exprimate in Capitala, din cauza unor serii de nereguli semnalate, nu a provocat nici un semn de intrebare in mintea sefului BEC, care a acceptat datele ca fiind bune. Parat de catre reprezentantii Aliantei la Consiliul Superior al Magistraturii si la Ministerul Justitiei pentru comportamentul sau neadecvat cu calitatea de magistrat, Ghergut nu pare a fi ingrijorat, constient ca, datorita serviciilor aduse, steaua sa se va bucura de un ascendent luminos. De altfel, de-a lungul timpului, relatia sa cu PSD i-a adus numai beneficii. Reinvestit in repetate randuri ca judecator la Curtea Suprema de presedintele Ion Iliescu, Ghergut a revenit din -exilul- judecatoresc impus de cederisti, in aceleasi functii in perioada Stanoiu, apogeul carierei sale reprezentandu-l numirea in fruntea BEC in acest an.

Judecatorii Curtii Constitutionale, tovarasi buni cu cei din BEC

Judecatorii BEC nu sunt insa singurii care au dansat sau vor dansa asa cum li se canta. Cea de-a doua institutie abilitata cu vegherea respectarii procedurii pentru alegerea presedintelui si confirmarea rezultatelor sufragiului, Curtea Constitutionala, mai are mult pana sa reclame o activitate independenta, impartiala si obiectiva. Confruntata cu doua contestatii pe aceasta tema, din partea Aliantei D.A. si PRM, Curtea trebuie sa dea astazi un verdict de solutionare a acestora. Rezultatul este insa previzibil de vreme ce majoritatea celor noua judecatori ai acestei institutii sunt fosti demnitari ai partidului cu trei trandafiri. Printre ei, fostii parlamentari PSD Ion Predescu, Petre Ninosu si Acsinte Gaspar, presedintele Curtii, Ioan Vida, si Nicolae Cochinescu, ce-si datoreaza, amandoi, cariera acestui partid, si, in fine, Serban, sotul Rodicai Stanoiu.