Cu cat se apropie mai mult ziua alegerilor, cu atat mai des ne punem intrebarea cetatenului turmentat. In situatia noastra, confuzia nu e data de aburii alcoolului, ci mai de graba de lipsa alternativelor. -Draga, i-am vazut pe toti si nu mai am incredere in nici unul-, se confesa deunazi o prietena si tind sa-i dau dreptate. Cu ce e mai bun Tariceanu decat a fost Nastase ca premier? Greu de spus, mai ales ca performantele actualului lider liberal ca ministru in guvernul CDR au fost cel mult mediocre. Cei patru ani de opozitie nu pot sa-l transforme pe Calin Popescu Tariceanu dintr-un ministru mediocru intr-un premier formidabil.
Situatia in care am ajuns, la 14 ani de la evenimentele din 1989, este una de criza. O criza a cadrelor. Pentru un observator din exterior al politicii romanesti, de 14 ani vedem aceleasi fete de politicieni. Ion Iliescu, Petre Roman, Adrian Nastase, Theodor Stolojan, Corneliu Vadim Tudor si chiar Traian Basescu populeaza ecranele televizoarelor noastre inca din primii ani de dupa *90. Performantele lor guvernamentale ne-au adus astazi in pozitia de tara codasa, care va fi primita in Europa gratie unei decizii politice luata de liderii de la Bruxelles, si nu pe baza meritelor deosebite inregistrate in procesul de aderare la UE.
Fara celebrul pulovar rosu si ceva mai imbatranit, Petre Roman le cere din nou romanilor sa-l voteze, Ion Iliescu si-a scos de la naftalina zambetul larg si e gata sa-l imprumute pesedistilor si chiar lui Adrian Nastase, iar Stolojan s-a retras pe ultima suta de metri lasandu-i locul matelotului aducator de voturi. Protagonistii politici de astazi, desi au fost de-a lungul vremii contestati sau implicati in scandaluri diverse, vin astazi cu nonsalanta si ne cer sa-i votam ca si cum ar fi neprihaniti. In aceste conditii, e firesc sa te intrebi cu cine votezi, cu aroganta lui Adrian Nastase, cu mistocareala lui Traian Basescu sau cu delirul lui C.V. Tudor?
Intrebarea este, evident, retorica, pentru ca, in lipsa unei restructurari reale a clasei politice de la Bucuresti, nu exista decat doua optiuni, fie votezi cu ce ti se ofera pe piata, fie stai acasa pana apare ceva nou. De ce nu apare ceva nou? E simplu. Pentru ca liderii nostri, care simtim ca ne reprezinta din ce in ce mai putin, tin cu dintii de pozitiile la care au ajuns cu greutate si pe care nu se simt gata sa le paraseasca in favoarea unor oameni fie mai tineri, fie cu ceva mai mare credibilitate publica sau experienta. Tinerii, cei cu care se lauda partidele ca-i promoveaza pe listele pentru parlamentare sau in diverse guverne din umbra, nu reprezinta nici pe departe alternativa mult dorita si asteptata. Copii palide ale liderilor, cei mai multi dintre tineri nu sunt promovati pentru meritele lor intelectuale sau politice ci, cel mai adesea, pentru yesmenismul de care dau dovada in raporturile cu sefu*. Cu cat esti mai umil si sustii toate parerile sefului, indiferent daca esti sau nu de acord cu ele, cu atat mai repede urci in ierarhia de partid si ai sansa de a prinde un os de ros fie in parlament, fie in guvern. Din nefericire pentru noi, pozitiile publice sunt vazute in continuare ca niste sinecuri sigure, motiv pentru care toti le vaneaza cu asiduitate si sunt capabili de orice compromis pentru a le obtine.
Pentru cei care se mai intreaba inca -Eu cu cine votez?-, raspunsul meu e simplu: cu nici unul.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
