-Biblia are nevoie de stiinta cum am eu nevoie de Securitate-, spunea Petre Ţutea. Cine s-ar fi asteptat ca aceste doua extreme ale Romaniei comuniste, Biserica si Securitatea, sa devina un singur subiect, atat de captivant, in zilele noastre, cand tot mai multi politicieni au probleme de memorie, incurcand statutul de colaboratori ai Securitatii – care le permitea sa se ocupe, profesional, de straini – cu varianta inversa, atat de comoda!
Socul cu Mona Musca a fost atat de puternic resimtit, mai ales pentru ca respectiva se bucura de o mare incredere a populatiei. Si, daca e spectaculos sa dai de pamant cu cei care beneficiaza de incredere, manipulatorii regimului s-au gandit ca nici ca poate fi o distractie mai mare decat sa dea de pamant nu cu o persoana credibila, ci cu o intreaga institutie. Pentru ca, nu-i asa, ca sa abati atentia de la dosarul ditamai presedintelui, o singura persoana nu ar fi fost de ajuns.
Calculul s-ar putea dovedi insa gresit, intrucat nu s-a luat in considerare motivele pentru care beneficia de incredere o Mona Musca, de exemplu, si motivele increderii in Biserica. Si nu s-a luat in considerare nici structura celor care manifesta aceasta incredere.
Tot Ţutea spunea: -Eu, cand discut cu un ateu, e ca si cum as discuta cu usa-. Ca o usa se comporta si societatea noastra civila, imbujorata brusc de perspectiva -de a face curat in Biserica-. Altfel ar fi stiut macar zicala: -fa ce zice popa, nu ce face popa-. Increderea populatiei nu se manifesta, principial, in slujbasii bisericii – care -sunt si ei oameni- – ci in institutie si, mai ales, in rosturile ei, si in radacinile ei, care depasesc lumea de aici. Cu numai putina informare, strategii actualei campanii ar fi putut afla ca lumea nu se spovedeste pentru a-i fi mai bine aici, ci dincolo. La limita, daca e credincioasa – si, daca n-ar fi, nu s-ar mai spovedi – populatia cauta, si atunci si acum, iertarea pacatelor, nu ascunderea de Securitate. Ca atare, prin spovedania primita, Biserica si preotul isi indeplineau misiunea si isi meritau increderea. Daca dosariada preotilor va putea dovedi ca spovedania era deturnata dinspre Cer inspre Securitate, abia atunci s-ar putea vorbi despre pierderea increderii credinciosilor in Biserica. Dar, evident, acest lucru nici chiar societatea civila nu il va putea dovedi. Ba, mai mult, tot credinciosii stiu, spre deosebire de cei care isi dau cu parerea de pe tusa, ca spovedania nu se facea preotului, ci doar prin preot, dupa cum si celelalte Sfinte Taine nu se fac de catre preoti, ci doar prin intermediul lor. Din acest simplu motiv – care poate parea nesemnificativ doar ateilor – calitatea morala a preotului este aproape indiferenta unui practicant ortodox.
Nemultumirea in legatura cu un preot are ca motivatie, intotdeauna, modul in care moralitatea acestuia, comportamentul lui, impieteaza asupra ritualului. Si atat! Daca pastreaza canoanele, daca asigura functionarea impecabila si cat mai extinsa a ritualului, preotul isi indeplineste functia. In rest, e un om. Un om de la care comunitatea are alte pretentii, dar nu necesarmente un model.
Chiar Biserica Ortodoxa, in articulatiile ei dogmatice si traditionale, spre deosebire de cea catolica, nu isi propune – si nu trebuie sa o faca – sa aiba un rol civic decat prin ricoseu. Orbecaiala discutiilor despre rolul Bisericii vine dintr-o necunoastere crasa a rolului pe care il fixeaza Dogma si Predania pentru Biserica Ortodoxa. Iar aceasta necunoastere nu vine dintr-un ezoterism al Bisericii, ca la masoni, ci dintr-o incultura radicala a principalilor comunicatori mediatizati. Nu stiu cum sta treaba? Sa intrebe, sa puna mana sa citeasca, sa participe la viata unei parohii… Nu mult, cu titlu de documentare, macar.
Bineinteles ca societatea galagioasa nu e interesata de acest aspect, ci doar de efectele spectaculare ale unei asemenea campanii. Or, tocmai despre acestea este vorba. Oricati preoti sau ierarhi ar fi dovediti de colaborare, increderea in Biserica nu si-o vor pierde decat cei care, oricum, nu o aveau. Din acest motiv, -dosariada preotilor- este inutila si redundanta, o opinteala zadarnica, un pas in gol.
Societatea romaneasca cere socoteala slujbasilor Bisericii? Ca sa ce? Se vor goli bisericile? Nu se va mai spovedi lumea, nu va mai tine post, nu se va mai impartasi? Indiferent de preot, indiferent de Securitate? Nu au reusit comunistii, nu o sa reusesca nici democratii. Cu toate ca Biserica este logistic dependenta de stat, ea se descurca si fara el. Statul, fara Biserica… inca nu s-a reusit. Pana nu se va dovedi ca Biserica a gresit fata de Dumnezeu, incrancenarea societatii civile si a politicienilor va fi doar o oiste in gard. Pentru ca, asa cum spunea acelasi Ţutea: -Intelectul e dat omului nu ca sa cunoasca adevarul, ci sa primeasca adevarul-. Iar adevarul nu vine de la CNSAS si nici prin el.
Mircea Gherbovet
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
