Geoana – extaziat de -comportamentul exemplar- al pesedistilor

Se dau următoarele. Mircea Geoană, preşedintele PSD. Absolvent al Înaltei Şcoli de Studii Administrative din Paris. Fost ministru de externe. Fost ambasador al României în Statele Unite. Ion Vasile Popescu, membru PSD. Locuitor în comuna Vâlcele. Posesorul unui hectar de pământ, moştenit. Posesor totodată al unei Dacii din 1979. Tatăl a doi băieţi care lucrează pe şantier în Bucureşti. Mircea Geoană face politică din Kiseleff, când cu Tony Blair, când cu Ioan Rus, când cu preşedintele Internaţionalei Socialiste. Ion Vasile face politică la poartă. Sau la cârciumă. Când cu Gheorghe -Ţiganul-, când cu Ion -a* lu* nebunu-, când cu nevastă- sa care, ştie ce-o aşteaptă dacă nu votează cu PSD-ul. Se mai dă în continuare. Data de 10 decembrie, precum şi locul, Bucureşti, Romexpo. Evenimentul: congresul PSD la care Mircea Geoană vrea să fie reales. Expunerea mediatică a momentului este excepţională. Toate televiziunile naţionale, întreaga presă centrală, corespondenţi din provincie, finanţele partidului sunt mobilizate exemplar.

Ne imaginăm în continuare cum, cu o seară înainte, favoritul principal al manifestării a încercat să se relaxeze, acasă, prin metode specifice cartierului Primăverii. Apoi, singur, dar cel mai probabil împreună cu soţia, a ales, cu greu, din mulţimea de costume şi cravate, ţinuta potrivită. Au contat, poate, şi sfaturile consilierilor. Dimineaţă s-a trezit nici prea devreme, nici prea târziu. Limuzina, la ora potrivită, era la scară. Un drum de maximum juma* de oră şi gata, e la întâlnirea cu Ion Vasile. Care a pus-o pe nevastă-sa să-i dea jos din pod costumul de la nuntă. Şi-a pus ceasul să sune la trei dimineaţa ca să prindă personalul de Bucureşti. Timp de încă cinci ore cât a durat drumul, a mâncat brânza, producţie proprie, pe care i-a pus-o în servietă aceeaşi femeie grijulie, mândră că bărbatul ei a fost desemnat din partea judeţului să-l voteze pe Mircea Geoană. Care, când apare la televizor aparatul e dat la maxim şi ea nu mai poate să se uite la telenovelă. (Urmează ca după ce se întoarce în Vâlcele, Ion Vasile să vorbească numai despre emoţia pe care a trăit-o atunci când a băgat buletinul în urnă, despre formularele complicate, pe care a trebuit să le completeze corect! Despre oamenii minunaţi pe care i-a întâlnit şi care îi sunt colegi de partid, unii adevăraţi domni, cu celulare scumpe şi maşini străine. Toate astea sunt şi sarcini de partid, dar Ion Vasile Popescu o face şi de drag şi din convingere). Se mai dă votul lui Ion Vasile lui Mircea Geoană şi gata.

Preşedintele PSD Mircea Geoană îi dă lui Ion Vasile, dar nu numai lui, ci şi tuturor celorlalţi delegaţi o scrisoare cu -stimate coleg- , în care îi felicită pentru -comportamentul exemplar-.

Preşedintele PSD Mircea Geoană s-a lăsat, se pare, furat de euforia scuccesului deplin pe care l-a avut la Congresul din 10 decembrie, anul trecut. Într-un gest care s-a vrut a fi, probabil, unul de eleganţă, liderul principalului partid de opoziţie a devoalat însă o atitudine care a deranjat pe mulţi dintre delegaţii prezenţi la evenimentul care a avut loc la sfarşitul lui 2006.

Corp delict

Corpul delict îl reprezintă o scrisoare pe care Mircea Geoană a trimis-o tuturor participanţilor la congres, care începe cu -Stimate coleg-. Dincolo de această formulă de adresare urmează însă aproximativ o pagină de text care, pentru un cititor obiectiv, neimplicat în structurile sau în curentele de opinie din partid, ridică nişte semne de întrebare.

Primul poate fi, într-adevăr, ceea ce ne-a semnalat unul dintre beneficiarii scrisorii de felicitare. Pentru că, de fapt, despre asta este vorba. Despre o scrisoare de felicitare! În care beneficiarul acesteia – -adrisantul-, vorba lui Caragiale – este mangaiat pe creştet, remarcat, încurajat – am putea spune – precum un elev care face progrese vizibile pentru -comportamentul exemplar- de care a dat dovadă -încă o dată-, cu ocazia – spunem noi – fericitului (pentru Mircea Geoană) eveniment din decembrie. Acum, un efort de memorie poate readuce aminte oarece huiduieli, ceva vociferări, unele gesturi de nervozitate nestăpanită… Despre ele o fi făcut vorbire Mircea Geoană? Adică au venit la momentul oportun, s-au sincronizat delegaţii cu aşteptările liderului, au cuplat la interese? Nu, cu siguranţă nu.

Atunci despre ce să fie vorba? Ce anume l-a surprins atat de plăcut pe liderul ales al PSD? Faptul că delegaţii nu s-au luat la bătaie? Că n-au aruncat cu ouă stricate în tribună şi unii în alţii? Ce -comportament exemplar-? N-au întarziat şi nu s-au foit în bănci? N-au rupt scaunele? N-au făcut mizerie pe jos? Sau poate că a surprins în mod plăcut faptul că delegaţii din ţară n-au devastat carciumile din Bucureşti şi nu s-au legat de femeile singure ale altor bărbaţi, care le aşteptau fideli acasă, în teritoriu.

Expresii preţioase

Mircea Geoană ori mai are de lucrat la capitolul consiliere, ori trebuie să fie mai atent la sfaturile care i se dau. Pentru că, pe bună dreptate, un om matur, civilizat, cu oarece studii, cu un statut social definit – un profil uman de care PSD nu duce lipsă – s-ar putea simţi jignit atunci cand e felicitat pentru -comportamentul exemplar- din timpul unui congres. E ca şi cum dirijorul ar felicita spectatorii după concert pentru că au avut -un comportament exemplar-. Reacţiile negative la încercarea lui Mircea Geoană au fost în registrul: -domle*, putea să ne mulţumească pentru că am participat- sau -era mai important dacă ne contacta personal pe ăştia care l-am votat-. Alţii s-au simţit ofensaţi din principiu: -Păi ce suntem noi, elevi?-. Reacţii mai nuanţate s-au referit la faptul că Mircea Geoană nu a patronat un eveniment ci a fost pur şi simplu un participant ca toţi ceilalţi.

Scrisoarea abundă apoi în exprimări care uimesc pe cel care este obişnuit să-l privească pe Mircea Geoană ca pe un lider format la şcoala diplomaţiei. Spune preşedintele PSD că Congresul a demonstrat că partidul este o echipă unită, că el a fost succesul delegaţilor şi nu al conducerii, că Partidul Social Democrat este cel mai mare partid din Romania, că bla-bla-bla transparenţă totală, că s-a acceptat o deschidere totală la nivelul funcţiilor de conducere. Mai găseşti în text şi o mărturisire răvăşitoare, cum că suntem onoraţi să avem asemenea colegi. Adică PSD e un partid de caractere.

Nu neapărat cuvintele, exprimările în sine şochează atunci cand i le atribui lui Mircea Geoană şi le alături imaginii pe care el vrea să o creeze partidului, cat mai ales spiritul unei astfel de… cum să-i spui?… Scrisoare, document intern, îndemn mobilizator? Încercare de lobby? Păi, delegaţii erau membri PSD, nu? Cel mai probabil nu numai că şi-au dorit să vină la Congres, dar au şi făcut eforturi pentru a fi desemnaţi. Ca membru de partid activ, vrei să te implici în politica pe care o face acesta şi cel mai bun mod este să votezi o anumită conducere. Simpla prezenţă a sutelor de delegaţi era o dovadă suficientă a faptului că PSD este un partid puternic, că are o rezervă suficientă de membri, dispuşi să se manifeste coerent într-o anumită direcţie, într-un cadru instituţionalizat. Ce echipă unită? Cei prezenţi la Romexpo veniseră să voteze nişte membri PSD, nu aveau de ales între pesedişti şi liberali sau peremişti.