Gunoaiele istoriei

Istoria fiecarui neam are o lada de gunoi unde-si gasesc sfarsitul -marii eroi-. Intamplarea fericita face ca in acest an sa avem sansa nesperata de a asista la trecerea spre groapa de gunoi a istoriei Romaniei a tandemului Ion Iliescu – Corneliu Vadim Tudor. Desi portretele lor politice nu sunt identice, iar de-a lungul anilor relatiile dintre ei nu au fost din cele mai calduroase, Vadim numindu-l adesea pe locatarul de la Cotroceni -batrana sandrama stalinista-, cei doi ies brat la brat pe usa din dos a istoriei, acolo unde le este de fapt si locul.

-Dezgustat- de tovarasii pesedisti care l-au tradat pentru prostovanul de Geoana, Iliescu este gata sa plece din PSD, mizand probabil pe -cei care reprezinta sarea si piperul in acest partid-. Iliescu uita un lucru important: camarazii sai de partid nu par dispusi sa-si paraseasca locurile caldute, dobandite de unii dintre ei dupa lungi sforarii trase la congres, pentru a porni la reconstructia adevaratului socialism alaturi de nea Nelu. In afara de Talpes si vreo doi-trei parlamentari nemultumiti, nici un alt pesedist de frunte nu si-a exprimat intentia de a parasi partidul, in cazul dezertarii lui Iliescu catre alte culmi social-democrate. Indiferent ca isi va face un partid nou sau se inhama alaturi de mai vechii sai camarazi revolutionari in alte formatiuni, cotate sub 1%, Iliescu nu mai are viitor politic. Vigoarea celor 45 de ani, invocata public, nu poate spala sangele mortilor din decembrie *89 si nici nu poate sterge memoria -golanilor – din Piata Universitatii, care au simtit pe pielea lor -binefacerile- epocii iliesciene. Spre ghinionul tovarasului, -golanii- din *90 sunt astazi oameni in toata firea, care isi cresc copiii in acelasi spirit pentru care au militat in Piata Universitatii in 1990, iar sustinatorii sai trec incet-incet in lumea celor drepti.

Nici -partenerul- sau, Corneliu Vadim Tudor, nu o duce mai bine. Decizia sa de a abandona studiul ingerilor pentru a face curatenie printre -mafiotii- si -tradatorii- din partid a demonstrat o data in plus ca locul lui nu e nici pe departe in politica romaneasca, ci, in cel mai bun caz, intr-un spital de boli mintale. Secondat de amazoane peremiste, -inarmate- cu posete si umbrele, Vadim a iesit la lupta cea mare cu -tradatorii- lui Ciontu, care, vezi Doamne, vor sa scoata partidul din fagasul lui nationalist-securistic si sa-l -vanda- cand pesedistilor, cand popularilor din putrezitul Occident. Tot raul spre bine, am putea spune. Vadim ramane in PRM cu Buruienile si securistii, iar Ciontu si ai lui isi cauta o aripa populara sub care sa se adaposteasca la viitoarele alegeri. Sansa ca Vadim si partidul sau nevricos sa dispara dupa alegerile viitoare este, in aceste conditii, foarte mare si merita tot circul de doi lei la care am fost martori zilele trecute.

Incet-incet, istoria face curatenie in propria ograda si-i trimite pe fiecare unde le e locul. Iar locul lui Iliescu si Vadim este cu certitudine la lada de gunoi, unde destinul le-a harazit sa fie parteneri.