Ion Iliescu, amenintat de psihopati si de criminali de profesie

Gabriel Naghi, directorul Serviciului de Paza si Protectie, a fost dintotdeauna umbra lui Ion Iliescu. Un inger pazitor cu mustata si cu priviri iscoditoare, un om care stie multe nu numai despre seful sau, ci si despre demnitarii care se afla in -custodia- SPP. Faptul ca la Gabriel Naghi se colecteaza toate secretele mai mult sau mai putin intime ale fruntasilor politicii romanesti face din seful Serviciului de Paza si Protectie un personaj puternic, pe care multi si l-ar dori alaturi. In interviul pe care l-a acordat ziarului -Curentul-, Gabriel Naghi vorbeste despre relatiile SPP cu -lumea exterioara- si, in special, cu presa, despre munca sa in serviciul presedintelui si despre pericolele care il pandesc pe seful statului. In acest sens, directorul SPP spune ca Ion Iliescu este cel mai amenintat om din Romania, atacat atat de psihopati, cat si de criminali de meserie, angajati de niste grupuri carora Gabriel Naghi nu le da numele. In ceea ce priveste cea mai mare ingrijorare a SPP, aceasta se refera la inflatia de servicii private paralele. Sub masca unor firme de bodyguarzi, acestea actioneaza in zona subterana, dedesubtul legilor, si pot intra oricand in conflict cu SPP. De aceea, directorul SPP a cerut sprijinul premierului Nastase pentru reglementarea activitatii firmelor respective. Atent in permanenta la ce si cat vorbeste, Gabriel Naghi – un fan al stilisticii – isi dozeaza cu zgarcenie iesirile din limbajul sablonard specific domeniului sau de activitate. Sunt insa si momente in care temperamentul efervescent o ia inaintea gandirii oficiale, iar dialogul capata spriteneala.

– Domnule general, in Romania, despre serviciile secrete se vorbeste ca despre niste forte oculte. Sunt niste structuri opace, netransparente, nu ies in presa. Care sunt limitele colaborarii serviciului dumneavoastra cu presa?

– N-as putea sa stabilesc eu niste limite. Fiecare institutie isi stabileste limitele, fiecare stabileste unde poate ajunge in relatiile cu mass-media. Noi am incercat, in acesti ultimi doi ani, sa avem o relatie normala cu presa si am considerat ca un serviciu special trebuie sa iasa in presa atunci cand are ceva de spus. Iesirile foarte dese in presa nu fac altceva decat sa dilueze mesajul si s-ar putea sa nu mai gasesti receptivitatea pe care o astepti.

– Iesirile SPP in presa au fost foarte rare…

– N-au fost rare, au fost normale. Mai sunt si alte servicii, nu stiu la care ne raportati dumneavoastra… Serviciul de Informatii Externe foarte rar il vad in presa.

– Care este diferenta dintre SPP si celelalte servicii? Ar trebui, stiu eu, sa fiti si mai discreti, dat fiind faptul ca stiti foarte multe despre viata privata a demnitarilor pe care ii aparati?

– De fapt, acesta este principiul de baza al muncii pe care o desfasuram, si anume pastrarea confidentialitatii privind viata intima si activitatile pe care le desfasoara un demnitar. De aceea, noi nu putem sa vorbim despre demnitarii protejati si viata acestora, pentru ca viata altor persoane reprezinta un secret care nu ne apartine.

– Am impresia ca aceste secrete va fac un om foarte puternic.

– Nu, nu sunt. La un moment dat, aceste date pot deveni periculoase. Avem exemplul cu Bulgaria, unde ele au fost, intr-un fel, exploatate. S-a incercat folosirea datelor intime intr-un interes personal. Noi consideram ca deontologia profesionala trebuie sa primeze. Suntem si dorim sa ramanem un serviciu de profesionisti. Nu stiu daca dumneavoastra aveti date, dar eu nu cred ca in toti acesti ani, in care s-au succedat mai multe guverne si doi presedinti, sa fi iesit de la noi date compromitatoare. Si au fost campanii electorale in care se puteau face speculatii.

– SPP este subordonat CSAT, presedintele Iliescu este seful CSAT, dumneavoastra sunteti subalternul domnului Iliescu. Daca presedintele vrea sa afle anumite informatii despre viata privata a demnitarilor pe care Serviciul ii protejeaza, sunteti obligat sa i le prezentati, nu-i asa?

– Da, e foarte buna intrebarea. In primul rand, noi nu putem sa avem alta subordonare decat aceasta. De ce spun acest lucru? Presedintele, pe timpul mandatului, are datoria sa fie echidistant si daca o anumita personalitate este pe functia de presedinte, inseamna ca merita acest lucru si insemna ca este constient de indatoririle pe care le are. Deci, presedintele este echidistant, priveste de undeva de afara sau de sus jocurile politice. Subordonarea SPP in aceasta zona ne da posibilitatea de a pastra aceasta impartialitate. Daca am avea alta subordonare, care ar presupune o conducere politica, am risca sa devenim politia politica despre care dumneavoastra vorbiti destul de frecvent. In acelasi timp, noi suntem controlati de Parlament, prin Comisia de aparare. Deci toate activitatile noastre sunt foarte transparente, incepand cu bugetul care se publica – si oricine poate sa vada ce buget primim -, si terminand cu misiunile pe care le desfasuram. Aici intervine insa secretul de serviciu pe care trebuie sa il pastram pentru a realiza ce ne-am propus.

– Cum, cine decide ce e secret si ce e de interes public?

– Exista niste proceduri foarte clare privind clasificarea informatiilor. Noi ne supunem normelor care s-au stabilit la nivel national. Deci informatiile clasificate nu se pot da presei.

– De pilda, lista cu demnitarii protejati de SPP este un document public sau secret?

– Lista, in ansamblu, reprezinta o informatie clasificata, pentru ca ea face parte dintr-un document care este secret si care este aprobat de CSAT. Dar dumneavostra stiti care sunt demnitarii protejati si, daca puneti informatiile cap la cap, puteti sa aflati continutul listei.

– Dumneavoastra, personal, va aflati permanent in preajma presedintelui. Este Ion Iliescu cel mai amenintat om din Romania?

– Intotdeauna, seful statului a fost cel mai amenintat, datorita functiei pe care o ocupa. La romani exista inca aceasta conceptie ca undeva, acolo, in varful piramidei, cineva dicteaza, ia toate masurile si raspunde de tot ceea ce se intampla. Aceasta conceptie este gresita.

– Au fost situatii in ultimul an in care viata presedintelui a fost pusa in pericol?

– Da, situatii au fost multe. Amenintari au fost destul de frecvente.

– Au fost incercari de atentate sau doar scrisori de amenintare?

– …Noi consideram ca le-am oprit la timp. Pentru ca munca noastra este in primul rand de prevenire. In momentul in care ajungem in situatia de a interveni fizic inseamna ca ceva nu a functionat. De aceea, noi avem de multe ori conflicte cu dumneavostra, pentru ca luam uneori masuri de prevenire care deranjeaza presa. Dar trebuie sa luam toate masurile pe care le consideram necesare, in functie de situatia informativa, astfel incat sa preintampinam o confruntare directa. Intr-o astfel de confruntare directa exista elementul de surprindere, care este foarte important si intotdeauna el este in favoarea agresorului.

– Cine sunt cei care atenteaza sau au atentat la viata presedintelui? Au fost simpli indivizi sau grupuri?…

– Nu putem vorbi de o categorie de atentatori foarte bine definita. Vorbesti de un atentat dupa ce se infaptuieste. Un atentat, daca nu s-a desfasurat, nu mai este atentat.

– Revin la intrebare. Aveti o lista neagra…

– Nu este o lista neagra, nu i-am dat nici o culoare. Este o lista cu oameni predispusi la realizarea unor acte de violenta impotriva demnitarilor. Sunt oameni bolnavi psihic sau oameni care au avut anumite frustrari personale, carora nu li s-au rezolvat anumite probleme si, in final, au ajuns sa faca o fixatie, inclusiv sunt oameni care traiesc din aceasta, din realizarea unor acte de violenta contra cost. Noi pe toti acestia cautam sa-i avem intr-o evidenta.

– Spuneti ca sunt oameni care comit acte de violenta contra cost…

– Adica sunt asa-numitii criminali de profesie care, e adevarat, nu sunt romani, dar tranziteaza Romania. Suntem intr-o zona foarte cunoscuta din punctul asta de vedere. In regiune sunt profesionisti care isi castiga existenta din asta. Si dumneavostra ati scris despre raketi.

– Dar ati avut probleme cu ei in special in ceea ce-l priveste pe domnul Iliescu?

– Am avut cazuri in care s-au primit sesizari, am avut informatii in urma carora am luat masuri de supraveghere.

– Deci spuneti ca presedintele Iliescu a fost amenintat inclusiv de criminali de meserie.

– Un criminal de meserie nu ameninta el. Este executant.

– Dar ati avut asemenea situatii.

– Am avut situatii de genul acesta, dar problema este ca in meseria noastra nu exista posibilitatea sa facem un flagrant, nu poti sa-ti permiti sa risti viata demnitarului pentru a demonstra ca a fost vorba de un criminal. Au fost situatii cand informatiile au dus la anumite concluzii si am reusit sa identificam actiuni ale suspectilor pe care ii aveam in atentie de multe luni de zile si care, conform informatiilor, au aparut la ora si la locul la care trebuiau sa apara.

– Concret, ati identificat sursa atentatelor, cine i-a angajat pe acesti oameni?

– Nu, nu pot sa fac astfel de speculatii…

– Apropo, ce mai face prietenul dumneavostra mai vechi, Faur Isaia (cel care a aruncat cu cerneala in Emil Constantinescu – n.n.)?

– Faur Isaia, sincer sa fiu, nu stiu ce mai face acum. Ultima oara era internat. Faur Isaia deja a intrat in folclorul nostru. Oricum, pentru cadrele serviciului nostru a fost o mare pata pe munca pe care au desfasurat-o ani de zile. Au avut o mare parte din vina, dar nu toata vina.

– Spuneati in urma cu ceva vreme, intr-o discutie particulara, ca daca erati seful sepepistilor care-l inconjurau pe presedintele Constantinescu, i-ati fi…

– I-as fi dat afara. Nu pentru ca ar fi gresit ei foarte mult, ci pentru reputatia serviciului. Au fost judecati in Consiliul de Judecata si au fost pedepsiti toti.

– Ei sunt, in continuare, in preajma domnului Constantinescu.

– A fost dorinta domnului presedinte Constantinescu… In alte tari exista o alta intelegere a activitatii serviciilor de protectie. Noi, romanii, nu suntem inca obisnuiti cu masurile de protectie si, la un moment dat, consideram ca este un moft care poate fi interpretat negativ de catre populatie.

– Domnul Constantinescu nu era un fan al garzilor de corp.

– Domnul presedinte Constantinescu a considerat ca nu exista nici un pericol si ca poate sa se deplaseze cu niste masuri mai reduse de protectie. Iar, concret, in cazul cu Isaia, acesta era un personaj cunoscut de catre presedinte.

– Il cunostea si domnul Iliescu.

– Da. Aici este insa un alt aspect. Isaia a avut, de multe ori, in relatia cu domnul presedinte Iliescu, reactii de violenta verbala. Deci, in cazul acesta, ne-am fi putut astepta la un gest necontrolat din partea lui Isaia. In acelasi timp insa, cu domnul presedinte Constantinescu, Isaia avea o relatie foarte buna. Dialogase cu dansul de mai multe ori, iar cand a intrat la vot, domnul presedinte Constantinescu i-a spus sa-l astepte pentru ca o sa vorbeasca cu el. Mai departe, era foarte greu de intuit ce se va intampla. E adevarat ca, fiind vorba de o persoana cu afectiuni psihice, nici o masura nu este prea exagerata, dar nici nu puteau sa-l deranjeze pe domnul presedinte si sa intervina atunci cand dansul l-a luat de brat si s-au deplasat impreuna. Vedeti, acesta este un exemplu care a demonstrat ca regulile de protectie si de autoprotectie trebuie respectate indiferent de situatie. Trebuie sa te supui, indiferent de functie si de pozitia pe care o ocupi, masurilor care se impun pe linie de protectie. In Statele Unite, de pilda, seful statului nu incalca regulile.

– In tarile europene, demnitarii merg pe strada fara probleme si fara zeci de bodyguarzi dupa ei.

– Aici trebuie sa va contrazic. In majoritatea tarilor, demnitarii sunt protejati permanent de un numar considerabil de agenti. Exista tari in care aparent masurile sunt mult mai lejere, aici insa este vorba de o alta dotare tehnica, au camere de luat vederi pe strada si, atunci cand apare un suspect, este imediat monitorizat.

– Cati oameni il apara pe presedinte intr-o plimbare obisnuita prin Bucuresti?

– Depinde, nu foarte multi. Cam vreo sase oameni.

– Pentru ziaristi, ei sunt foarte multi. Vi s-au adus reprosuri ca-l sufocati pe presedinte, ca presa nu poate ajunge decat cu greu in apropierea sa…

– Ziaristii acreditati, cand spun lucrul acesta, isi vad numai propriul interes. Ei au acces la presedinte, dar daca domnia sa are o activitate intr-o anumita localitate, se duce acolo pentru a se intalni cu populatia de acolo si nu poate sa stea de vorba numai cu presa. Jurnalistii ar vrea tot timpul sa fie la doi centimetri de presedinte si sa stie tot ce se discuta…

– Inseamna ca-si fac bine meseria…

– Poate ca trebuie sa montam un sistem de minimicrofoane in zona, astfel incat presedintele sa aiba libertatea de miscare si, in acelasi timp, jurnalistii sa stie tot ce se discuta.

– Cum i-ati selectat pe -oamenii presedintelui-?

– Nu exista -oamenii presedintelui-.

– …pe oamenii care-l apara pe presedinte, care se afla constant in preajma sa.

– Sunt ofiteri de protectie. Toti ofiterii de protectie din serviciu sunt alesi dupa aceleasi norme, au aceeasi pregatire, insa ei sunt repartizati pe sectii, pe sectiuni, pe compartimente. Practica impune ca, din cand in cand, sa se mai realizeze cate o rotire a ofiterilor, acest lucru fiind pozitiv si pentru perfectionarea lor. De regula, e bine sa nu schimbam foarte des echipele si oamenii, pentru ca spiritul de echipa este foarte dezvoltat. Ei ajung la performanta in care nu mai este nevoie sa se adreseze unul altuia. Ajung sa se inteleaga din priviri, iar experienta si misiunile in comun ii perfectioneaza, fiecare stiind pana la automatism ce are de facut.

– Stiti ca se vorbeste foarte mult de curatarea serviciilor secrete de fosti securisti. Aveti -indezirabili- in SPP?

– Baza SPP s-a pus in 26 decembrie 1989, atunci cand un grup de patru ofiteri MApN a fost trimis la domnul presedinte Iliescu cu misiunea de a-l proteja. Mai departe, acest serviciu s-a infiintat pas cu pas. Cadrele au fost aduse din diferite ministere. Avem din Ministerul Apararii Nationale foarte multi, avem din Ministerul de Interne, avem si din vechile structuri la care va refereati. Noi am selectat tehnicieni, oameni pe diferite specialitati. Noi nu avem nici un angajat care ar putea sa apara vreodata pe o lista neagra. Nu avem oameni care sa fi facut politie politica.

– Sunteti un om prietenos…

– Multumesc.

– Dumneavoastra o spuneti: ca aveti foarte multi prieteni. Unii spun ca sunteti prieten cu Sorin Ovidiu Vintu.

– Spre rusinea mea, nu l-am cunoscut. N-am dat niciodata mana cu el.

– N-ati fost anul acesta in vizita la el?

– Nu. Daca nu l-am cunoscut?! De ce spun -spre rusinea mea-? Pentru ca la momentul actual este o personalitate. Nu l-am cunoscut. Nu am avut ocazia sa-l cunosc.

– Nici la intalnirile dintre acesta si Ion Iliescu? Erau prieteni…

– Prietenie, e foarte mult spus. Presedintele are admiratori, are foarte multi oameni care il apreciaza… Presedintele Iliescu, daca s-o fi intalnit cu Vintu… cine stie in ce conjunctura. Ce s-a speculat prin presa, la un moment dat, nu stiu prin ce ziare, ca s-ar fi deplasat presedintele la Snagov, nu-i adevarat. Si de mine s-a scris ca am carat pungi cu bani. Dom*le, repet, pe Vintu nu l-am cunoscut. Si tot intr-un articol am citit ca ar fi fost o declaratie a unui bodyguard al dansului, care m-ar fi recunoscut. Sunt convins ca ma confunda.

– Aveti multi fosti colegi care lucreaza la Vintu…

– Probabil ca va referiti la locotenent-colonelul Florian, care a iesit la pensie cred ca prin *97. A fost pensionat medical, dupa care el s-a angajat la Sorin Ovidiu Vintu, cred ca pe o functie destul de importanta si s-ar putea sa mai lucreze si astazi. M-am intalnit cu el ultima oara in 2000, poate si in 2001, la inceputul anului, dar nu cred ca este vreo problema, am lucrat impreuna, am fost colegi. Omul castiga o paine si cred ca o castiga legal.

– Mai am o intrebare legata de colaborarea dumneavoastra cu firmele de bodyguarzi.

– Deocamdata, nu avem nici un fel de colaborare.

– Cate firme de genul asta ati numarat?

– In tara? Cred ca sunt cateva mii. Eu consider, de aceea, ca trebuie facuta curatenie. Sper sa reusim. Am avut un dialog si cu domnul prim-ministru pe problema asta si dansul este hotarat sa faca curatenie, pentru ca unele dintre aceste asa-zise firme de protectie si paza au cam scapat de sub control, unele sunt undeva la limita legalului si de multe ori chiar dincolo de aceasta. Noi am considerat ca SPP, ca singura institutie care are ca obiect de activitate protectia persoanelor, poate sa faca ceva util in domeniul acesta. O mare parte dintre angajatii acestor firme lucreaza fara contract de munca. Daca ar lucra corect, ar supravietui foarte greu. Nu ma refer la toate.

– Dar vi se pare normal ca un om care a lucrat in servicii, care are anumite informatii, sa fie racolat apoi in aceste structuri care satisfac interesele de afaceri ale cine stie cui?

– Mi se pare normal, atat timp cat se respecta legea, iar respectivul nu face uz de informatiile pe care le detine. Un om care toata viata a avut o anumita pregatire, o anumita conduita, o anumita disciplina si are acumulate cunostinte cred ca trebuie sa fie folosit in continuare. E normal ca aceste firme sa fie conduse de niste profesionisti. Asta am vrea si noi: ca cei care conduc aceste firme sa aiba cat de cat habar despre aceasta meserie. Dorim sa-i scolarizam si sa impunem o directie legala. Aceste firme, scapate de sub control, pot deveni un pericol pentru noi. Aceste firme, daca actioneaza in afara legii, pot deveni un pericol pentru activitatea Serviciului nostru. Acesti bodyguarzi, dintre care unii nu au o pregatire speciala si nu cunosc legislatia foarte bine, la un moment dat pot deveni un pericol real, mai ales atunci cand sunt si purtatori de armament.

– Revin la intrebarea precedenta. Unii dintre angajatori pot folosi experienta acestor agenti in scopuri neortodoxe.

– Fiecare angajat al serviciilor de informatii semneaza un angajament care se si respecta, de cele mai multe ori. Cei care sunt ofiteri de cariera si au o anumita conduita isi respecta angajamentul. E normal. Si dupa ce ies la pensie au o familie de intretinut. Sunt oameni in care tara a investit foarte mult si care au fost selectati foarte bine, indiferent de vremea in care si-au desfasurat activitatea. Au fost selectati pana la al treilea grad de rudenie. Deci au fost foarte bine verificati, si medical, si psihologic, si profesional. Sunt oameni in care se poate avea incredere si care stiu ce este disciplina.

– Un ultim subiect: cum va pregatiti pentru vizita presedintelui Bush?

– Nu stim daca vizita presedintelui Bush va avea loc sau nu. Oricum, noi consideram ca Romania este o tara foarte sigura. Noi avem experienta necesara, avem si mijloacele, si oamenii pregatiti pentru orice fel de misiune.