La numai o zi dupa ce ziarul -Curentul- relata despre modul in care a fost conceput proiectul legii pentru infiintarea Institutului Roman de Cultura, semnaland ca senatorii au dat unda verde unui proiect menit a inregimenta politic o mare masa de intelectuali si oameni de cultura, deputatii au recidivat fara emotii, adoptand actul normativ cu o serie de amendamente. Acestea nu fac insa altceva decat sa moseasca o lege si mai ametitoare. O lege care incalca legile statului si cele ale bunului-simt. De curand, Adrian Nastase se plangea ca opozitia a acaparat discutiile inteligente de la televizor. Mai apoi, Cozmin Gusa se tanguia in aceeasi nota ca PSD n-are si el analistii lui social-democrati, care sa mai spuna si de bine. Mai viclean, Ion Iliescu a gasit de mult solutia si a promovat-o. In Romania e nevoie de un institut, dupa cum recunosc si majoritatea oamenilor de cultura neinregimentati, dar de principiu, pentru relatia cu lumea, nu cu interiorul. Asa cum a fost conceput British Concil de pilda. Cei mai indulgenti accepta si aceasta idee a actiunii interne a unui institut, caci in conditii de saracie, orice ban de la buget e binevenit. Dar nu-i vad utilitatea, atata vreme cat exista deja Ministerul Culturii. Doar ca, asa cum a fost conceput in laboratoarele controceniste si cum a mai suferit el modificari in cele doua Camere, actul normativ nu numai ca instituie un tatuc peste cultura si speculeaza slabiciunea oamenilor de cultura pentru beneficii de la stat in contul unor ode, dar ignora Legea anticoruptie si infiinteaza, absolut ilogic, un fel de minister sub patronajul presedintiei.
Puterea in cultura
Luni seara, deputatii puterii au votat rapid si disciplinat raportul asupra proiectului de lege privind infiintarea, organizarea si functionarea Institutului Cultural Roman (modificat in Institutul Roman de Cultura), aducand cu aceasta ocazie peste 20 de amendamente. Din nefericire insa, in afara trecerii de la limbajul de lemn, asa cum era conceput textul legii in faza de la Senat, la un limbaj juridic adecvat, deputatii nu au reusit decat sa aduca modificari care au incurcat si mai rau forma de organizare a institutului, dandu-i de aceasta data si mai multa influenta lui Ion Iliescu asupra conducerii.
Secretari de stat in CA
Asadar, institutul va fi condus de un presedinte numit de Ion Iliescu. El are si un Consiliu de Administratie, condus de 21 de membri dupa cum urmeaza: un membru desemnat de Ion Iliescu si unul de Adrian Nastase; un secretar de stat desemnat de MAE; un secretar de stat desemnat de Ministerul Culturii; un secretar de stat desemnat de Ministerul Educatiei, un membru din conducerea Academiei Romane si alti 14 membri numiti de Ion Iliescu, din care sapte la propunerea presedintelui institutului si sapte la propunerea asociatiilor si uniunilor de creatori. Dicolo de suprematia evidenta a lui Ion Iliescu la impartirea scaunelor, trebuie spus ca prezenta secretarilor de stat este nu numai ciudata, dar si neconforma cu Legea anticoruptie. Singura iesire din impas este, fireste, cea a derogarilor de care Ion Iliescu a promis ca nu se va mai folosi, unica cerere fiind facuta la inceputul saptamanii pentru Corina Cretu. Pe langa Consiliul de Administratie, apare si un Consiliu Director, format din sapte membri, numiti de presedintele institutului, care, daca va mai amintiti, e numit si poate fi revocat de Ion Iliescu. Acelasi presedinte al institutului va mai atrage pe langa el si un Consiliu Consultativ, pe care si-l va forma din -personalitati de prestigiu in domeniul artei, invatamantului si stiintei, din tara si strainatate-. Recapitulare. In Consiliul de Administratie, numai sapte membri ar putea fi -decupati- din lumea reala a culturii si adusi la institut, dar trebuie musai sa fie pe placul lui Ion Iliescu ca sa ajunga acolo la propunerea uniunilor si asociatiilor. Presedintele acestui for e numit de Ion Iliescu si are rang asimilat de secretar de stat. Abia in forul consultativ oamenii de cultura isi gasesc locul lor, dar numai daca ii vrea acolo presedintele institutului, subalternul lui Ion Iliescu.
Mize interne si externe
O alta problema. De ce ar fi tentat un intelectual, un om de cultura, o personalitate sa se zbata pentru o functie la institut? Iata doua extrase din lege: -Pe perioada misiunii permanente in strainatate, personalul de specialitate al institutelor (n.r. – cate un director si un director adjunct), cu exceptia personalului tehnico-administrativ, beneficiaza de drepturi si se supune obligatiilor prevazute in Statutul Corpului diplomatic si consular al Romaniei-, -Pentru indeplinirea obiectivelor sale, institutul poate infiinta singur sau in asociere, in conditiile legii, agenti economici avand caracter lucrativ, asociatii si fundatii si poate incheia conventii de colaborare cu persoane fizice sau juridice din tara si strainatate-.
Cine stabileste numarul maxim de posturi? Aici, deputatii au concurat cu Gaga. Numarul se stabileste prin hotarare a guvernului, la porpunerea presedintelui institutului, care e si principal ordonator de credite, cu avizul presedintelui Romaniei. Nimic nu se face fara Ion Iliescu. Iata cum explica deputatii din comisie acest amendament adus: -Pentru a permite presedintelui Romaniei sa isi exercite mai bine atributiile-. Lista scaparilor din lege ar putea continua, insa trebuie spus totusi ca fata de proiectul din Senat, actul normativ a suferit imbunatatiri minore. Urmeaza medierea si apoi proiectul se intoarce rumegat la cel care l-a initiat neoficial, la Ion Iliescu.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
