Joc de glezne pe teren minat

-Parlamentul, impotriva presedintelui Basescu-. -Parlamentarii ii amintesc lui Traian Basescu ca-l pot suspenda din functie-. -Parlamentul il lasa in ofsaid pe Basescu-. -Coalitie parlamentara impotriva lui Basescu – o chinta de partide anti-Basescu s-a etalat la parlament-. Iata doar cateva din titlurile presei de vineri, in urma deciziei Parlamentului de a-i mentine in functii pe sefii SRI si SIE pana cand ei nu vor fi eliberati din functie de legislativ. Birourile Permanente au decis joia trecuta sa solicite presedintelui Traian Basescu remiterea unei scrisori oficiale de aprobare a eliberarii din functie a actualilor sefi, scrisoare in care sa fie existe si propunerile pentru viitorii titulari. Membrii PNL-PSD-UDMR-PC-PRM din Birourile Permanente au sustinut aceasta decizie. Membrii PD, nu!

Pana la ora aparitiei acestui material, probabil ca presedintele Traian Basescu se va fi intors deja din vizita in Statele Unite ale Americii si va fi formulat o replica. Indiferent insa de aceasta replica, pentru prima data in istoria postdecembrista putem vorbi de o situatie conflictuala la nivel institutional intre parlament si presedintie. Sigur ca reactia parlamentarilor poate fi privita ca o replica, mai mult sau mai putin emotionala, fata de presiunile exercitate de presedinte pentru votarea legilor sigurantei nationale. Fara indoiala ca asistam la o dezvoltare publica a unor tensiuni mocnite. Relatia celor doua institutii de la instalarea noii puteri a fost permanent marcata de mici frecusuri. Nu trebuie uitat blocajul in care intrase anul trecut parlamentul, cand s-a propus debarcarea celor doi sefi pesedisti ai Camerelor, o dorinta explicita a sefului statului, acelasi sef de stat care ulterior a condamnat angrenarea parlamentarilor in dezbateri sterile pe marginea subiectului. Au existat si revanse. Si un exemplu poate fi considerat votul deputatilor impotriva cererii inaintate de Monica Macovei pentru aprobarea perchezitiei domiciului lui Adrian Nastase, la vremea respectiva – inamicul nr. 1 al regimului Basescu. Si au mai existat si alte ocazii, dar pana acum nu s-a ajuns la o expunere publica explicita a acestor tensiuni.

Contextul este si el unul aparte. Guvernul (prin vocile liberale) propune ca STS si SPP sa devina directii in cadrul unor ministere. Pe de alta parte, in CSAT, Traian Basescu isi impune vointa ca dosarele politicienilor (inclusiv, deci, ale parlamentarilor) sa fie desecretizate. Si dosarele vor ajunge de la SRI la CNSAS fie mai devreme, fie mai tarziu, fie intr-o ordine, fie in alta, in functie, desigur, de cine e -sefu*-. Scenarii se pot face multe, dar o constanta este clara: avem o miza extrem de ridicata.

Chiar daca dezbaterea publica este cantonata punctual pe controlul serviciilor, chestiunea de fond care ramane este cea a modului in care Puterea este impartita in Romania intre cele trei autoritati majore: presedintele, guvernul si parlamentul. Or, din escaladarea actualului scandal se poate ajunge la propunerea verificarii opiniei populare, respectiv a unui referendum. Si nu este greu de anticipat ca, intre un presedinte care conduce autoritar la capitolul incredere, justitiar si necorupt, un parlament cu o imagine extrem de proasta, mai nou suspectat a ascunde si fosti colaboratori ai securitatii, si un executiv macinat de numeroase scandaluri, instabil si nu foarte popular, primul va avea castig de cauza. Este de aceea foarte probabil ca parlamentul sa fi cazut intr-o capcana care i-a fost intinsa cu buna-stiinta. Pozitionarea conflictuala fata de Traian Basescu ii poate fi fatala la nivel institutional. Poate constitui pretextul mult asteptat pentru un referendum care sa sporeasca sfera puterilor prezidentiale, si nu numai in directia serviciilor de informatii. Ba chiar se poate ajunge la o singura Camera. Pe de alta parte, pot fi si erori, ca si cacealmale. Vom vedea in perioada urmatoare. Cert este ca, daca pana acum Traian Basescu a beneficiat de un sprijin larg din partea principalilor reprezentanti ai societatii civile, acestia fie vor fi nevoiti sa-l critice, fie vor trebui sa faca echilibristica discursiva pentru a justifica o intarire a puterilor prezidentiale.

Nota bene: e interesant cum, cu doua luni inainte de un raport de tara decisiv al Comisiei Europene, Romania trece printr-o noua perioada de criza, in care nimeni nu pare interesat de situatia reala a principalelor servicii de informatii – prinse din nou intr-o lupta care nu e a lor, si nici a tarii.

Tudor Mizincescu