Lumea academică, scârbită de minciunile și plagiatele Ecaterinei Andronescu

Scandalurile declanșate în urma acuzațiilor de plagiat aduse Ecaterinei Andronescu au transformat  Ministerul Educației într-un soi de „martor mincinos” care, încercând să repare terfelita onoare științifică a ministresei „Abramburica”, ridică în jurul ei un zid de vorbe goale, fără nici o legătură cu realitatea. Preluând informațiile prezentate de portalul Integru.org, cotidianul german „Frankfurter Allgemeine Zeitung” a semnalat, la sfârșitul lunii trecute, un posibil plagiat comis, în urmă cu circa zece ani, de către actualul ministru al Educației. Cazul prezentat făcea referire la o lucrare apărută în 2003 și semnată de Ecaterina Andronescu și fostul său doctorand  Aurelia Cristina Nechifor. Publicată sub numele „Synthesis of TBP-Based Ferrofluids”, lucrarea menționată este, de fapt, un articol de cinci pagini, publicat în revista „Analytical Chemistry”, articol pe care Ecaterina Andronescu l-a și inclus pe lista contribuțiilor sale științifice. Atunci Integru.org și publicația germană au anunțat că respectivul articol conține fragmente copiate, fără citare, din trei surse: două internaționale, adică un savant olandez și o echipă de cercetători egipteni, și o sursă autohtonă – o lucrare românească, publicată în 1993, semnată de Ana Mariana Nechifor, Gheorghe Nechifor și alții, din care s-a copiat o fotografie realizată de specialiști la microscopul electronic. Imediat după apariția acestei noi acuzații de plagiat, Ministerul Educației a sărit ca ars în apărarea ministresei ”Abramburica” și a emis un comunicat de presă care intenționa să clarifice situația. Oferit publicului pe 29 noiembrie, sub pomposul nume „Precizări referitoare la unele informații eronate apărute în publicația „Frankfurter Allgemeine Zeitung” acel comunicat conținea o serie de informații care, zilele acestea, s-au dovedit a fi doar niște gogoși umplute cu minciuni grosolane. Ascunzându-se în spatele unor termeni științifici de strictă specialitate, comunicatul Ministerului Educației ne anunță că: „În Departamentul de Chimie Analitică din Facultatea de Chimie Aplicată și ?ê?£tiința Materialelor, colectiv în care lucrează, din 1993, și doamna Aurelia Cristina Nechifor, au fost abordate, în cercetarea științifică, teme legate de particule feromagnetice și ferofluide, încă din 1991. Teza de doctorat elaborată de doamna Aurelia Cristina Nechifor și coordonată de către doamna Ecaterina Andronescu a avut drept temă „Sinteza și aplicațiile particulelor feromagnetice și ale ferofluidelor”. Teza a dezvoltat acest domeniu, aducând numeroase contribuții originale.” Până aici lucrurile par a fi deosebit de clare. Cum la fel de clar este și faptul că „În anii 1991-1994, au fost stabilite relații de colaborare științifică cu laboratorul de profil al Universității din Utrecht, condus de profesorul Albert P. Philipse. Ca urmare a acestei colaborări, pe probe sintetizate în laboratorul din România de către doamna Aurelia Cristina Nechifor, au fost realizate determinări prin microscopie electronică de transmisie în universitatea parteneră. Imaginile de microscopie, în original, se află și astăzi în posesia doamnei Aurelia Cristina Nechifor. Acest lucru este certificat prin scrisoarea atașată, datând din 1994, semnată de profesorul Albert P. Philipse. În concluzie, imaginea de microscopie invocată aparține doamnei Nechifor. Lucrarea menționată de FAZ tratează obținerea unui nou tip de ferofluid, pe bază de tributil fosfat (TBP), sulfat feros, sulfat feroamoniacal, hidroxid de sodiu și acid percloric. Autorul Gerard Antonie van Ewijk folosește, în articolul de unde se afirmă că s-ar fi copiat, o cu totul altă gamă de reactivi – clorură feroasă, clorură ferică, amoniac și acid azotic, care nu au nici o legătură cu cei folosiți în sinteză de către doamna Aurelia Cristina Nechifor. Ca urmare, considerăm că este inacceptabilă asocierea celor două lucrări, precum și suspiciunea de plagiat pentru articole științifice care au în comun doar exprimări în limba engleză specifice domeniului chimiei”. „Tributil fosfat”,  „sulfat feros, sulfat feroamoniacal, hidroxid de sodiu și acid percloric” limba „păsărească” a chimiștilor în spatele căreia Cati Andronescu se ascunde cu tot cu Aurelia Cristina Nechifor, cea care i-a fost doctorandă în anul 2003. Este foarte posibil ca „Abramburica” să fie foarte pricepută într-ale chimiei. Dar este foarte clar că ea are mari probleme atât cu logica cât și aritmetica. Iar asta dintr-un motiv foarte simplu care a și fost clarificat exact de profesorul Albert P. Philipse care „a certificat prin scrisoarea atașată, datând din 1994, contribuția științifică a doamnei Aurelia Cristina Nechifor.

Un mesaj din străinătate

În ziua de azi, când lumea pare a fi devenit, într-adevăr, „un sat ceva mai mare”, prof. Albert Philipse a aflat în scurt timp de comunicatul Ministerului Educației. Motiv pentru care a și pus lucrurile la punct: „E menționat numele de Aurelia Cristina Nechifor, cu care se presupune că am lucrat în anul 1993. Am fost informat că aceasta are acum în jur de 35 de ani, deci e puțin probabil să fi făcut studii postdoctorale atunci. Adevărul e că a fost cineva la studii postdoctorale din România, dar se numea Ana Mariana Nechifor (acum în jur de 50 de ani), căreia i-am dat permisiunea să preia date și imagini. Biletul, adresat către A.M. Nechifor, e una dintre aceste permisiuni. Aparent, cineva face o confuzie de nume, pentru motive asupra cărora nu pot decât să speculez”. Așadar o replică elegantă, specifică mediilor cu adevărat academice. Dar în spatele acestor cuvinte se ascunde faptul că Ministerul Educației s-a pus de bună voie în postura de erou al celebrului banc cu „Radio Erevan”, cel în care mașina lui Ivan era o bicicletă pe care nu o primise, ci i se furase. ?ê?£i asta pentru că Aurelia Cristina Nechifor, doctoranda din anul 2003, despre care ni se spune că ar avea și acum „în posesie” acele „imagini de microscopie” se numește, în realitate, exact cum menționează prof. Albert P. Philipse, Ana Mariana Nechifor. Ziariștii de la Adevărul au aflat că Ana Mariana Nechifor, cea care a studiat, într-adevăr, în 1993 la Universitatea din Utrecht, este prima soție a lui Gheorghe Nechifor, actualul șef de catedră al Facultății de Chimie a Politehnicii bucureștene, co-autor și el al lucrării din 1993. În schimb, Aurelia Cristina Nechifor, doctoranda Ecaterinei Andronescu, este cea de a doua soție a prof. Gheorghe Nechifor. Spuneam că „Abramburica” are probleme cu aritmetica. ?ê?£i asta pentru că, practic, este exclus ca ea să nu fi supervizat acel comunicat de presă. Iar carențele  în ceea ce privește aritmetica reies, clar, din faptul că Ana Maria Nechifor, cea care a studiat cu prof. Philipse are acum, exact cum spune și acesta din urmă, în jur de 50 de ani. În schimb, Aurelia Cristina Nechifor, doctoranda ministresei, s-a născut pe 21 iulie 1975, așadar are mai puțin de 38 de ani. Așadar, în 1993, când „abramburica” ne spune că făcea cercetări avasate în domeniul „ferofuidelor” și a altor ălea, Aurelia avea doar 18 ani. Probabil că abia dacă se pregătea să intre la Facultatea de Chimie, pe care a absolvit-o în 1998. De fapt, puteam fi convinși că „Abramburica” n-are probleme cu aritmetica, ci mai curând cu lipsa de caracter. Căci pentru a-și ascunde mizeria plagiatului, bine ascunsă în trecutul ei profesional, ea obligă Ministerul Educației să pară o adunătură de nătărăi care o confundă pe Aurelia cu Ana Maria și încearcă să ne convingă că o puștoaică de 18 ani își făcea doctoratul într-o importantă universitate europeană.
   De fiecare dată când vine vorba despre trecutul său profesional, exact ca oricare dintre politicienii noștri, și Ecaterina Andronescu se ascunde, extrem de indignată, în spatele unui zid de vorbe goale: „N-am fraudat, n-am fost participantă la fraudă și n-o să fiu niciodată participantă la fraudă. Afirmația mea este argumentată de toate declarațiile: mi-am construit cariera și întreaga viața pe demnitate și corectitudine”. Dar adevărul este că și ea este un brav reprezentant al „Ordinului Cavalerilor Plagiatori” care face parte din „Frăția Minciunilor” cea care, oficial, se numește „Guvernul Ponta”. De curând, tot portalul Integru.org a mai semnalat un posibil plagiat comis de Ecaterina Andronescu. „Acest caz se referă la 4 articole publicate în perioada 2006-2007, care demonstrează încălcări grave ale eticii academice, incluzând publicare multiplă, plagiat, autoplagiat, precum și posibile încălcări multiple ale drepturilor de autor, confirmate de 4 experți internaționali în domeniu, în urma unei analize independente”. ?ê?£i atunci „Abramburica” a sărit în sus ca arsă, a amenințat în stânga și în dreapta cu procese. Iar Ministerul Educației s-a preschimbat și atunci, într-un soi de „Radio Erevan” care i-a sărit în apărare bâiguind ceva despre limba engleză și niște „cercetări originale”. Iar Ecaterina Andronescu ne-a vorbit tot despre „viața în demnitate și corectitudine”. Dar până la urmă cel care i-a sărit cu adevărat în ajutor a fost exact Victor Ponta, cel care are în șifonier „scheletul” unui ditamai plagiatul care l-a făcut de râs în toată lumea. I-a sărit în ajutor exact cum știe el mai bine, a sucit-o a învârtit-o și până la urmă a dat-o tot pe politică: „Dumneavoastră chiar credeți că PDL va câștiga alegerile în felul ăsta? Eu nu știu ce au în minte, sincer. Vorbesc de niște lucruri care nu interesează pe oameni în mod direct. În rest, doamna Andronescu e unul din cei mai respectați profesori din această țară”. Da meștere, este cea mai respectată, exact cum matale ești cel mai „Copy-Paste” premier de care a avut parte țara asta vreodată. ?ê?£i ni se pare normal ca acum să-i achiți „datoria de onoare” pentru faptul că nu ți-a anulat doctoratul pe care și tu l-ai ciordit cu nerușinare.

Vasile Surcel