Misterul UDMR

UDMR este, poate, cel mai pragmatic partid de pe arena politica din Romania. Uniunea a stiut intotdeauna sa speculeze -portitele- din legislatie pentru a-si atinge scopurile, reusind sa imbine reprezentarea parlamentara cu dubla finantare – ca partid si ca asociatie. Timp de 11 ani, Uniunea nu a putut fi exclusa din nici una dintre retetele politice, gratie cotatiei fixe la bursa politica, transformandu-si majoritatea ambitiilor in realitate. -Pupila rasfatata- a politicii romanesti a inceput, insa, sa piarda teren. Politicienii incep, rand pe rand, sa strambe din nas la gandul ca partidul lui Marko Bela si-ar putea face, in continuare, totate hachitele. Juristii le tin, si ei, isonul, cerand Uniunii sa-si defineasca statutul cu precizie. Actorii politici se indeparteaza treptat si ireversibil de -Complexul Vadim-, care, pana acum, ii facea sa-si cenzureze criticile la adresa Uniunii. Atat reprezentantii Puterii, cat si cei ai Opozitiei, nu se mai sfiesc sa puna sub semnul intrebarii necesitatea existentei partidelor etnice, in speta a UDMR.

Privita din toate unghiurile, UDMR arata, astfel, cel putin ciudat. Cu schelet de partid si programe de asociatie etnica si cu dreptul de a incasa bani din strainatate, Uniunea face concurenta neloiala celorlalte partide. Hranita financiar din afara, UDMR foloseste din plin atuul unui electorat stabil. Si din acest punct de vedere, partidele -clasice- pierd din start cursa in uniunea care nu este guvernata de ideologie, ci de… etnie. Statutul maghiarilor, din care UDMR si-a facut un stindard, a incitat spiritele, determinand clasa politica romaneasca sa reclame pe diverse voci lipsa de fair-play in acest joc. Conceptia etnica pierde insa teren si la nivel european, venind in contradictie cu dezideratele globalizarii. In acest context, audienta UDMR ar putea scadea semnificativ si pe plan intern.

De cand a incins ceardasul pe scena politica romaneasca, UDMR n-a prea facut pasi inapoi. La dreapta si la stanga – da, in 1996 si, ulterior, in 2000. Strigaturile au fost, si ele, bine tintite: -Autonomie locala!-, -Universitate in limba maghiara-, -Legea statutului!-. Ocazional, din laringele liderilor Uniunii a mai strabatut si cate un -Ne luam jucariile si plecam din coalitie- sau -Luam Protocolul cu PSD la puricat-, atunci cand pretentiile nu le-au fost satisfacute. De fiecare data, cu zgomot si efecte concrete.

In decembrie 1989, cand UDMR si-a semnat propriul certificat de nastere, legitimitatea unei asemenea formatiuni politice nu a avut parte de prea multe contestatii. Nici macar faptul ca Uniunea a ales o formula atipica pentru o forta parlamentara, aceea de asociatie, nu a deranjat mai deloc. Mai mult, aceasta reteta a primit chiar brevet juridic, prin Legea electorala. Uniunea a reusit sa-si aranjeze ploile aproape de fiecare data, fara prea multe comentarii critice din partea celorlalti actori politici. Exceptie notabila a fost PRM, care a faultat la fiecare pas. Partidul lui Corneliu Vadim Tudor a creat insa si un precedent periculos pentru democratie, mai ales prin aciditatea comentariilor liderului sau: indiferent de barca in care s-au aflat, politicienii au evitat sa foloseasca prea multi decibeli atunci cand nu erau tocmai multumiti de Marko Bela si ai sai, pentru a nu fi catalogati drept -ultranationalisti- nici in bucataria romaneasca, nici in -living-room–ul european.

Ancheta ziarului -Curentul- demonstreaza, insa, ca -mentalitatile actorilor politici s-au mai schimbat, intre timp-. Atat reprezentantii Puterii, cat si cei ai Opozitiei, incep sa marcheze cu semnul intrebarii necesitatea existentei in Romania a formatiunilor politice fundamentate pe clivajul minoritate-majoritate. Situatia din tarile vecine da apa la moara celor care condamna existenta partidelor etnice. Juristii sustin, la randul lor, ca Uniunea trebuie sa-si clarifice o data pentru totdeauna situatia, in cazul in care doreste sa combata in continuare din cauza -duplicitatii- legale, care ii permite sa culeaga bani si din strainatate – drept interzis partidelor politice cu care UDMR concureaza astfel neloial.

Zig-zag prin legislatie

UDMR nu a fost niciodata un partid politic, in sensul propriu al cuvantului. Conform articolului 17 din Legea partidelor politice, o conditie sine qua non pe care o formatiune trebuie sa o indeplineasca pentru a dobandi calitatea de partid este depunerea cererii de inscriere la Tribunalul Municipiului Bucuresti. Vicepresedintele TMB ne-a confirmat insa ca UDMR nu figureaza in evidentele de acest tip. Pe de alta parte, prezenta Uniunii in Parlament are acoperire legala. Legea privind alegerea Senatului si a Camerei Deputatilor prevede, la articolul 4, alineatul 2, faptul ca -organizatiile cetatenilor apartinand minoritatilor nationale care participa la alegeri sunt echivalente juridic, in ceea ce priveste operatiunile electorale, cu partidele politice.-

Aceasta este o logica juridica rece, aproape matematica. Incontestabila, fara doar si poate. Gurile rele au gasit insa intotdeauna argumente pentru a demonstra ca exista si nuante in interpretarea legii. In ceea ce priveste UDMR, un contraargument al legitimitatii sale pe arena politica romaneasca ar putea fi reprezentat de articolul 3 al aceleiasi legi a partidelor politice, care prevede ca -pot functiona ca partide politice numai asociatiile constituite potrivit prevederilor prezentei legi si care actioneaza pentru respectarea suveranitatii nationale, a independentei si a unitatii statului, a integritatii teritoriale, a ordinii de drept si a principiilor democratiei constitutionale. -Din acest punct de vedere, atitudinea UDMR a lasat intotdeauna loc de interpretari, care au fost speculate de adversarii politici. De exemplu, nimeni nu a putut sa treaca prea usor cu vederea propunerea Uniunii de eliminare a particulei -national- ca atribut al Statului Roman din articolul 1 al Constitutiei.

In ceea ce priveste finantarea, preferinta UDMR pentru statutul de organizatie obsteasca este foarte usor de argumentat, dupa cum reiese in mod clar si din Raportul Curtii de Conturi pe anul 1996. Legea partidelor politice vitregeste in mod clar actorii politici inscrisi la TMB, in comparatie cu formatiunile care au un statut similar UDMR. Astfel, actul normativ in discutie stipuleaza fara drept de apel faptul ca sursele de finantare a unui partid politic pot fi: a) cotizatii ale membrilor de partid; b) donatii si legate; c) venituri provenite din activitati proprii; d) subventii de la bugetul de stat, potrivit Legii bugetare anuale. Mai mult, articolul 36 prevede ca partidele politice nu pot primi donatii de la institutiile publice, de la regiile autonome, de la societatile comerciale si de la societatile bancare cu capital majoritar de stat, in timp ce donatiile din partea altor state ori a organizatiilor din strainatate sunt interzise.

UDMR – formatiune politica atipica

Renate Weber, presedintele Fundatiei pentru o Societate Deschisa, ne-a explicat ca statutul privilegiat al Uniunii din punct de vedere al finantarii se datoreaza, in principal, legislatiei imperfecte. -Corelarea defectuoasa intre Legea partidelor politice, pe de o parte, si legile electorale, pe cealalta, pun UDMR intr-o situatie avantajoasa, prin lacunele existente in reglementare-, afirma juristul Weber. In opinia sa, – in momentul in care a fost votata Legea partidelor politice, s-a scapat din vedere faptul ca exista o formatiune politica atipica – in speta UDMR -, care este, de fapt, un ansamblu de asociatii culturale si politica, care functioneaza, de fapt, pe tiparul unui partid politic. De atunci, nu s-a mai vorbit de situatia atipica a Uniunii-.

Renate Weber a schematizat intregul mecanism care genereaza cadrul legislativ favorabil Uniunii: -Legea partidelor politice are o serie de prevederi laxe cu privire la fondurile de care pot dispune formatiunile politice, atat in cursul firesc al anilor, cat si in perioada electorala. UDMR pare ca nu intra in nici o categorie a actorilor politici la care acest act normativ face referire. Pe de alta parte, exista Legea privind finantarea partidelor. Aceasta are prevederi mai restrictive, insa aceste restrictii nu functioneaza si asupra Uniunii-.

Presedintele FSD a fost de parere ca situatia aceasta trebuie reglementata cat mai curand. -Toate partidele politice ar trebui sa se supuna acelorasi reguli.-

Renate Weber a subliniat necesitatea perfectionarii cadrului legislativ in ceea ce priveste finantarea partidelor politice: -Cand abordez acest subiect, primul lucru la care ma gandesc este coruptia-.

Aristide Roibu: -Tot ceea ce nu e interzis e permis-

-Tot ceea ce nu e interzis e permis-, a sintetizat situatia senatorul PSD, Aristide Roibu, presedintele Comisiei juridice a Camerei Superioare. El a admis ca, in acest moment, -legea permite dubla finantare a UDMR-. -Ei au o activitate mai complexa. In cadrul obiectului lor de activitate, pot sa obtina si fonduri provenite din alte surse decat acelea la care au acces in mod obisnuit partidele politice, deoarece caracterul lor juridic este de asociatie-, ne-a explicat Aristide Roibu. El a evidentiat faptul ca avantajul Uniunii in raport cu celelalte formatiuni politice functioneaza si pe planul finantarii din surse externe. Seful Comisiei juridice din Senat si-a exemplificat afirmatia, aratand ca UDMR, ca si celelalte formatiuni politice, care reprezinta interesele unei anumite etnii si nu sunt inscrise ca partid politic, pot primi bani inclusiv din partea unui guvern strain. -Uniunea beneficiaza, prin lege, de toata libertatea de a accepta fonduri din partea Guvernului Ungariei, de exemplu-, a spus Roibu.

Senatorul PSD a preconizat ca exista posibilitatea ca acest status-quo sa fie modificat, in momentul in care vor fi supuse analizei eventualele amendamente la Legea partidelor politice. -Oricum, in opinia mea, daca o formatiune beneficiaza de fonduri intr-o anumita calitate, ea nu poate fi finantata suplimentar in alta calitate-, a opinat Roibu.

O sursa potentiala de finantare pentru UDMR: statul maghiar

Presedintele Asociatiei Pro-Democratia, analistul politic Cristian Parvulescu, a sustinut, de asemenea, ca -toate partidele politice trebuie sa beneficieze de aceeasi legislatie, astfel incat principiul democratic sa fie respectat-. Parvulescu a observat, la randul sau, ca nu exista in legislatie o prevedere de natura a interzice UDMR sa primeasca bani din partea statului maghiar, in timp ce partidele, chiar daca pot beneficia de fonduri din partea organizatiilor internationale, nu pot folosi acesti bani in campania electorala.

Presedintele APD a facut si un tur de orizont al starii de fapt din tarile vecine Romaniei. Astfel, el a observat ca UDMR se aseamana, din punct de vedere al statutului juridic, cu Partidul Etnicilor Maghiari din Slovacia. Pe de alta parte, Bulgaria a intampinat constituirea acestui gen de formatiune politica cu foarte mare reticenta, a amintit Parvulescu.

-Schelet- de partid si program etnic

De la bun inceput, adica de la infiintarea sa, in decembrie 1989, principalul scop politic asumat de UDMR a fost reprezentat de apararea si reprezentarea intereselor comunitatii maghiare din Romania. Asa cum reiese si din Statutul Uniunii, structura acestei formatiuni politice este similara celei a unui partid. Organul decizional suprem este Congresul. Intre doua congrese, structurile de conducere sunt reprezentate de sedinta comuna a Consiliului Reprezentantilor si a Consiliului de Coordonare, respectiv Consiliul Operativ al Uniunii. De remarcat ca functia Consiliului de Coordonare este reprezentarea intereselor bisericilor istorice maghiare si ale organizatiilor societatii civile care subscriu la activitatea de promovare a etniei respective.

Oferta electorala a UDMR a fost, aproape intotdeauna, unidirectionala. O analiza de discurs a programului promovat de Uniune la alegerile din anul 2000 dovedeste ca 80% dintre aspectele abordate se refera la comunitatea maghiara. Mai mult, termenul -maghiar- beneficiaza de o tendinta exclusiv pozitiva, ceea ce inseamna de fapt ca etnia respectiva este intotdeauna -personajul bun- in epica politica redata de UDMR.

Finantari cu cantec

Problema dublei finantari a UDMR a atras si atentia Curtii de Conturi. In raportul referitor la alegerile generale din anul 1996, Curtea constata faptul ca Uniunea a beneficiat de doua surse de fonduri, prin intermediul Secretariatului General al Guvernului. Astfel, in perioada mai-decembrie 1996, UDMR a incasat 241,4 milioane de lei in calitate de -organizatie obsteasca apartinand minoritatii maghiare-, precum si 403,6 milioane de lei in calitate de partid politic, -ceea ce nu era cazul-, dupa cum se constata in raport. O mentiune foarte interesanta intalnita in documentul respectiv se refera la faptul ca -unele prevederi din Legea partidelor politice privind acordarea de subventii din bugetul de stat au fost interpretate eronat atat de persoane de specialitate din cadrul SGG, cat si de organizatia obsteasca respectiva-.

Singurul rezultat al controlului in discutie a fost insa, in mod surprinzator, exclusiv in favoarea UDMR. In martie 1997, Guvernul -de coalitie-, din care facea parte si Uniunea, legaliza manevra financiara din anul anterior, ignorand viza Curtii de Conturi.

Fondurile incasate de UDMR in anul electoral 2000 au facut si ele obiectul unui control al Curtii. Timp de peste doua saptamani, inspectorii au puricat registrele financiare ale Uniunii. Nici o abatere, de data aceasta. Mai mult, din raport reiese ca Uniunea nu a beneficiat nici macar de dreptul de a primi fonduri externe. Surse din interiorul Curtii lanseaza insa o teorie (deocamdata, o pura speculatie), conform careia situatia nu poate fi asa de clar impartita in alb si negru. Conform surselor in cauza, cadrul legislativ actual are numeroase -portite-, care ar permite patrunderea unor fonduri in vistieria unui partid fara ca donatorul real sa-si dezvaluie neaparat identitatea. Indiferent daca alegem sau nu sa credem pe cuvant Uniunea, un lucru este clar: legea poate si trebuie sa fie imbunatatita.

Clasa politica romaneasca nu mai vrea -partide- etnice

Ion Predescu, PSD: -N-avem nevoie de asa ceva-

Senatorul PSD Ion Predescu, secretarul Comisiei juridice, a avut o pozitie cat se poate de transanta in privinta necesitatii ca partidele etnice sa-si continue existenta in spatiul politic. -N-avem nevoie de asa ceva. E o conjunctura prosteasca, de care ei profita, si mai ales UDMR. Sunt chiar satanici prin faptul ca cer mereu drepturi peste drepturi. N-au nici masura, nici limita, nici obraz. De ce sa nu le spunem lucrurilor pe nume?-. Predescu a admis, totusi, faptul ca organizatiile de persoane apartinand minoritatilor nationale se pot organiza si pot candida in alegeri, -dar nu pot constitui partide politice pe aceleasi baze, pentru ca ar avea dubla reprezentativitate-. -Noi i-am ras de la subventia de stat in 1996, dar a venit Guvernul Ciorbea si le-a dat dubla finantare.-

Opozitia contesta legitimitatea partidelor etnice

Deputatul PNL Ovidiu Draganescu a recunoscut ca -cei mai avantajati de o eventuala disparitie a UDMR ar fi chiar liberalii, pentru ca multi cetateni de origine maghiara gandesc liberal-. Draganescu a fost de parere ca -in timp, drepturile minoritatilor vor fi asigurate la nivel european, iar importanta partidelor etnice va scadea de la sine-. Deputatul liberal a precizat ca actiunea formatiunilor politice de acest tip poate deveni, la un moment dat, -nociva-, pentru ca -vor cere din ce in ce mai mult-. -Ar putea sa ceara pentru minoritati drepturi mai mari decat pentru majoritatea insasi. Partidele etnice sunt, de altfel, vehicule foarte bune pentru ascensiunea in Parlament si in functiile administrative-, a spus Draganescu. In asentimentul sau s-a aflat si deputatul Emil Boc. -Existenta partidelor etnice nu se sustine din perspectiva politologica nici in UE, nici in Romania, dar masurile administrative nu pot rezolva aceasta situatie-, a declarat el.

PRM isi mentine statutul de adversar declarat al partidelor etnice. Deputatul Corneliu Ciontu a reamintit ca -de la bun inceput, noi am considerat ca in viata politica romaneasca nu este necesara existenta partidelor de acest tip-. -S-a demonstrat, de exemplu, ca prezenta UDMR nu a fost benefica pentru intreaga societate romaneasca. Si-au urmarit propriile interese.- In opinia lui Ciontu, partidele fondate pe clivajul majoritate-minoritate pot deveni un focar de tensiuni interetnice. -De altfel, existenta lor nu se justifica, pentru ca nu au nici macar o doctrina. Care este doctrina UDMR?-, s-a intrebat, retoric, deputatul PRM.

Vecinii si minoritatile

Situatia partidelor etnice in spatiul politic proxim Romaniei comporta diferentieri esentiale. Cea mai radicala atitudine apartine Bulgariei, tara a carei Constitutie interzice fara drept de apel functionarea partidelor etnice. Aceasta prevedere nu a impiedicat insa aparitia partidelor etnice, sub o denumire -neutra- insa din acest punct de vedere. Aceasta formula a fost repede adoptata de minoritatea turca.

In Republica Moldova, la alegerile din 2001, minoritatile etnice au ales sa participe in bloc, prin intermediul Miscarii Ravnopravie (Egalitate in drepturi). Statul in care situatia partidelor etnice este aproape similara cu a celor din Romania este Slovacia.