Nastase, comunistii si portocala mecanica

Portocala mecanica a Aliantei s-a pus in miscare, tragand dupa ea udemeristii si conservatorii intr-un hei-rupism menit sa schimbe locomotiva pesedista a parlamentului. E normal, sunt la putere si li s-ar cuveni sa aiba si puterea legislativului sau a consiliilor judetene, acolo unde detin majoritatea. Si apoi, este ciudat ca al treilea om in stat sa fie tocmai cel care a primit cartonasul rosu la scrutinul prezidential, insusi Nastase. Este ciudat ca presedintele tarii sa poata fi suspendat din functie, in timp ce presedintii celor doua Camere sa fie alesi pentru patru ani linistiti. Totusi, hei-rupismul aliatilor este usor amuzant avand in vedere ca, de fapt, liberalii si democratii incearca acum sa recupereze ceea ce au pierdut la inceputul mandatului din cauza propriei lor impotente politice. Fiindca nu au fost in stare sa-si negocieze majoritatea parlamentara la vremea respectiva si au apelat la gresita strategie a iesirii din sala, ei s-au chinuit o sesiune intreaga sa dreaga lucrurile, si pentru asta a fost nevoie sa modifice regulamentele celor doua Camere astfel incat Nastase si Vacaroiu sa poata fi urniti din fotoliile lor, in mod democratic si constitutional.

Intre o tura la Parchet, una la partid si alta la Camera Deputatilor, Nastase a ironizat situatia, sustinand ca -pe vremea comunistilor era mai simplu, venea cineva, te salta si gata, in timp ce acum trebuie sa modifici regulamentul-. Dincolo de ironie, afirmatia tradeaza un usor simptom al autovictimizarii, ca si cum Nastase ar fi nevinovatul cazut prada unei vanatori de vrajitoare. Nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand ii aud acum pe pesedisti urland ca aliatii incalca principiile statului de drept, regulile democratiei, ca vor sa instaureze dicatura portocalie si altele asemanatoare, din repertoriul ultimelor zile, nu pot decat sa exclam -ce tupeu!-. Comicul situatiei devine si mai evident cand declaratiile sunt facute intre doua audieri la Parchet, pe tema stenogramelor care vorbesc despre modul -democratic- in care guvernau Nastase & comp. pana nu demult, despre cum se juca Rodica Stanoiu cu dosarele adversarilor politici sau despre cum incercau sa manipuleze presa. Scandalul stenogramelor, scandalul Hayssam, ca si luptele dintre grupurile de putere din interiorul partidului au facut practic imposibila redresarea imaginii partidului, expediat pe bancile opozitiei. Dupa congres, pesedistii au tot facut eforturi sa lase la o parte reglarea conturilor interne si sa isi ia in serios rolul de partid de opozitie. Dar fara succes. Ce credibilitate poate avea discursul lui Nastase despre incalcarea principiului statului de drept? Cine poate lua in serios acuzatiile lansate de pesedisti? Si cui ii revine sarcina de a face opozitie, in acest context? Unui Vadim reciclat? Probabil ca multa vreme de acum incolo tot presa va fi singura care va trebui sa consemneze si sa arate cu degetul spre impotenta politica a aliatilor sau sa ii traga de maneca atunci cand este cazul.