PD si PNL se bat pe -cadavrul- PNTCD

Emil Constantinescu. Victor Ciorbea. Vasile Lupu. Remus Opriş. Ioan Avram Mureşan. Virgil Petrescu. Gabriel Ţepelea. Şerban Rădulescu Zoner. Sorin Dimitriu. Nume care majorităţii celor care au căpătat drept de vot de curand nu le spune nimic. Totuşi, ei reprezintă o perioadă agitată a istoriei post revoluţionare a Romaniei. PNŢCD. Un partid care a condus Romania candva. Un partid care a încercat ieri, printr-un congres, să-şi reformeze echipa de conducere şi prin asta, să relanseze partidul pe eşichierul politic. Curentul de opinie în mass media pe care a plecat manifestarea ţărăniştilor a fost extrem de favorabil. Cum rar s-a întamplat în cazul vreunui partid. -PNŢCD şi-a plătit greşelile-, a spus Marian Miluţ, favoritul în cursa pentru preşedinţia PNŢCD, şi asta era şi convingerea majorităţii ziariştilor prezenţi. Numai că, amestecaţi într-o mulţime pestriţă, în care celularele de ultim tip se amestecau cu căciulile de astrahan, vechii lideri ţărănişti au contaminat atmosfera cu acelaşi discurs greoi, din care au răzbătut, ca un miros de lucru vechi, temele care au dus la prăbuşirea electorală a partidului: comunismul, criptocomunismul, puşcăriile, coaliţiile monstruoase care vor să distrugă Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat. Surprinşi parcă de atenţia care li se acordă, ţărăniştii au dat impresia, de cateva ori, că se dau în stambă. Sala Mihail Jora, din sediul Radiodifuziunii, arhiplină, aproximativ 800 de persoane, era în mod clar favorabilă moţiunii lui Marian Petre Miluţ, în echipa căruia s-au aflat, printre alţii, fostul preşedinte Gheorghe Ciuhandu, Vasile Lupu, Aurelian Pavelescu (propus pentru funcţia de prim-vicepreşedinte), Virgil Petrescu. Ceea ce a determinat o reacţie de stadion în momentul în care Victor Ciorbea, a cărui candidatură la preşedinţia partidului a fost respinsă, a luat cuvantul. Propunerea lui era -o moţiune antimoţiune-, adică introducerea votului uninominal care ar fi permis delegaţiilor să voteze fiecare funcţie de conducere în parte. Intervenţia lui a fost întampinată cu fluierături, huiduieli, vociferări din sală. -Trăiască PNŢCD-ul unit, vot uninominal !- a încheiat, într-un strigăt patetic, sugrumat, fostul prim-ministru al Romaniei. Vot uninominal n-a fost să fie.

O atmosferă agitată, aglomeraţie, carele de transmisie ale televiziunilor – toate au creat atmosfera unui partid care reprezintă cu adevărat o miză electorală.

O aritmetică elementară

Trei la sută (maximum) împărţit la doi egal unu virgulă cinci. La sută. Greşeala fundamentală a congresului PNŢCD a fost că a lăsat să devină scena de luptă a celor două partide care, spre deosebire de el, se află la putere: Partidul Naţional Liberal şi Partidul Democrat. Liberalii şi-au trimis o delegaţie consistentă, formată din însuşi premeierul şi preşedintele partidului, Călin Popescu Tăriceanu şi vicepreşedinţii Ludovic Orban şi Crin Antonescu, cele mai virulente voci anti-Băsescu. Ocazie cu care, în aplauzele aproape unanime ale delegaţiilor, prim-ministrul l-a acuzat pe preşedintele Romaniei că vrea să instaureze un regim tip Lukaşenko. La randul lui, într-o atmosferă însă mult mai puţin animată, reprezentantul Partidului Democrat, vicepreşedintele şi ministrul Apărării Sorin Frunzăverde, a prezentat intenţia democraţilor de a iniţia un parteneriat privilegiat cu PNŢCD, bazată pe faptul că ambele partide fac parte din aceeaşi familie europeană, a Partidului Popular European.

Marian Petre Miluţ, avand în spate întreaga echipă de conducere propusă, a lansat însă un atac extrem de virulent la adresa PD, pe care l-a acuzat că este fostul FSN îmbrăcat în haine europene şi că a vrut întotdeauna să distrugă PNŢCD şi că asta doreşte şi acum. Opţiunea lui Miluţ a fost spusă clar şi aplaudată -ca la congres-. O alianţă cu PNL şi Acţiunea Populară, condusă de Emil Constantinescu. Probabil că în afară de porecla dată de populaţie fostului şef al statului, -Milică-, pe Miluţ îl mai apropie de AP şi faptul că a candidat la preşedinţia statului din partea acestei formaţiuni în 2004, ceea ce denotă că PNŢCD şi AP au aceeaşi substanţă politică. În paranteză fie spus, lovitura politică de graţie pentru PNŢCD a fost dată de Emil Constantinescu prin abandonarea bulversantă, bruscă, la cursa pentru prezidenţiale.

Ademeniri electorale – ca întotdeauna, banii

-Nu voi vinde PNŢCD lui Gigi Becali-, a intonat, remarcabil, Marian Miluţ, reuşind să provoace extazul asistenţei. În schimb, a promis că vine cu bani de acasă. El şi-a început discursul cu rugămintea adresată reprezentanţilor Uniunii Naţionale a Patronatului Roman de a se ridica în picioare. Aplauze. -Patronii se află langă noi-, a considerat de cuviinţă să spună Miluţ. Ulterior, a trecut la lectura a două scrisori din străinătate, venite din partea unor reprezentanţi de marcă ai unor organizaţii finaciare şi patronale, care îi susţineau candidatura. În final, a declarat că obiectivul său este intrarea PNŢCD în Parlamentul European pe forţe proprii şi atingerea unui scor electoral intern de 10% în 2008.

Remarcabile intervenţiile fostului preşedinte al PNŢCD, Gheorghe Ciuhandu. Extrem de echilibrat, el şi-a explicat opţiunea în favoarea moţiunii lui Marian Miluţ, pe care a considerat-o cea mai pragmatică. De altfel, primarul Timişoarei a fost vocea care a echilibrat congresul.