Pesedistii -cu pacate- au incercat sa-i cucereasca pe nevoiasi

9 dimineata. La PSD Bucuresti, agitatie mare. Toata lumea il astepta pe noul lor presedinte executiv, primarul -care este-, pentru ca acesta sa poata pleca in misiunea anului – cucerirea nevoiasilor cu cozonaci fazi, cumparati de la buticul din colt. Daca primarul sectorului 5, Marian Vanghelie, ar fi trudit sa coaca in cuptorul primariei cozonaci rumeni pentru batrani si orfani, nu ar mai fi fost nevoie de vorbe, dar asa a trebuit sa contribuie la acest exercitiu de imagine cu urari frumoase si strangeri de maini.

-Saru* mana, saru* mana, saru* mana-, au fost cuvintele care s-au auzit ieri obsesiv iesind din gura lui Vanghelie. Daca la inceput a incercat sa-i ameteasca pe batranii imbracati unii in izmene rupte, iar altii in haine de blana pastrate din tinerete, ce strangeau la piept cozonacii, cu urari de -Sarbatori fericite si tot ce va doriti-, primarul s-a plictisit repede. In compania presedintelui cel mare al PSD Bucuresti, Sorin Oprescu, care i-a facut pe batrani sa-si enumere toate bolile, Marian Vanghelie a impartit cozonaci, fara oua rosii, intr-un ritm alert. -Sa traiti, dom* Vanghelie! Va iubesc! Mereu ma uit dupa dumneavoastra! Va urmaresc la televizor!-, se auzeau din cand in cand voci feminine imbatranite si tremurande. Cu pieptanele sub perna, ca doar a venit primarul -care este- si doctorul Oprescu sa le vada, batranele emotionate si rumene in obraji le-au urat pesedistilor sa scape de dusmani. -Sa fiti tare, dom* primar! Valeria ma cheama pe mine, sa tineti minte!-, s-a tinut dupa Vanghelie o batranica stirba, imbracata intr-o pijama barbateasca si cu un mot prins in varful capului cu un elastic roz. Nici Oprescu n-a scapat de lacrimile batranilor, care au inceput sa-i explice pe larg de ce boala sufera sau sa ii multumeaca ca le-a dat pat la spital atunci cand au fost bolnavi. -Cand te scoli dupa 45 de ani si nu te doare nimic, inseamna ca esti mort-, i-a consolat sarcastic liderul interimar al PSD Bucuresti.

-Avem si noi pacatele noastre-

-Efortul- celor doi nu a fost primit cu entuziasm de toti batranii -deranjati- din programul zilnic de vizita inopinata. -Ce atata tromba pentru un rahat-, a protestat o doamna imbracata intr-o pijama portocalie, care nici macar nu s-a sinchisit sa se ridice din pat sa-i salute pe cei doi. Alti domni varstnici din sala de televizor au profitat de ocazie si le-au pus fel de fel de intrebari indiscrete. -Ne dati cozonaci, dar pensiile nu se mai maresc?-, se agitau doi mosi sa prinda cozonaci si sa vorbesca cu Oprescu in acelasi timp. -Sa va ganditi si la noi de Inviere, caci si noi avem pacate-, i-a potolit insa Sorin Oprescu. In urma pesedistilor bucuresteni care au trecut in tromba prin cateva camine sociale si centre de plasament din Capitala a ramas figura unei babute cu ochii in lacrimi, proptita in usa unui camin, imbracata in haina de blana cafenie si care poza in fata fotoreporterilor ca pentru coperta unei mari reviste.