Popii și politicienii vor să-L înghesuie și pe Dumnezeu în noua Constituție

Viitoarea Constituție a României tinde să devină un fel de traistă încăpătoare, în care fiecare va putea să scoată sau să-și bage absolut orice-i trece prin cap. Inclusiv picioarele! Spre exemplu, UDMR vrea să scoată din textul viitoarei legi fundamentale prevederea refe­ritoare la caracterul național al statului și definirea României ca „stat suveran și independent, unitar și indivizibil”. Dar și să introducă un articol nou care să spună clar că: „În zonele unde o minoritate națională are o pondere semnificativă, limba acestei minorități se va considera limbă regională. Condițiile utilizării unei limbi regionale se vor reglementa prin lege organică”. Ce-i drept, există un proverb care zice că „nu este prost cel care cere, ci ăla care dă”. Dar și un altul care spune „Cine cere nu piere”. Probabil că la asta s-au gîndit înaltele noastre fețe bisericești care, după ce s-or fi scărpinat îndelung pe sub potcapuri, au decis că a venit vremea să ceară și ei câte ceva de la viitoarea Consituție. Că doar de, n-or fi ostenit degeaba anul trecut când, popii de pe la țară, preschimbați în ve­ritabili agenți electorali, și-au „dăscălit” enoriașii că trebuie să voteze USL-ul.  Ce-i drept, au făcut-o fără să fi avut o aprobare explicită, venită „de la centru”. Dar, de o veșnicie, oamenii simpli știau bine trebuie „să faci ce spune popa.” Ei, dar cu proverbe sau fără, Mitropolia Moldovei și Bucovinei, a oferit, miercuri, agenției Mediafax un comunicat lung și dezlânat prin care-și anuța „turma” de credincioși că Sin­dodul mitropolitan a hotărât în ședința din 5 martie, printre altele, „inițierea unor acțiuni de sensibilizare a oficialităților, în sensul introducerii sau revizuirii, în viitoarea Constituție a României, a unor articole care să facă refe­rire la numele lui Dum­nezeu….” Din păcate, din acest comunicat nu rezultă, prea clar, în care anume articol din viitoarea Con­stituție vor ei să-L introducă pe însuși Dumnezeu din ceruri. Poate că au de gând să-L facă pe Domnul „partener” la marile ciordeli naționale, care de acum încolo vor fi justificate, mieros, prin vorbele „Domnul a dat, Dom­nul a luat, fie numele Dom­nului binecuvântat”. Sau poate că doresc să ne clarfice principiul separației puterilor în stat, spu­nându-ne clar, ca să ne intre bine în cap, că, „Până la Dum­nezeu te mănâncă sfinții”? Mai departe, comunicatul oferit de Mitropolia Moldovei și Buco­vi­nei spune că noua Constituție trebuie „să sublinieze rolul familiei în societate, importanța tradiției creștine a poporului român, evidențierea rolului pe care Biserica Ortodoxă Română l-a avut și îl are în istoria țării, a necesității predării religiei în școală, precum și im­portanța susținerii românilor aflați în afara granițelor țării”. Sună frumos, dar oarecum ciudat, dacă ne aducem aminte de sutele de mii de hectare de pădure care au fost retrocedate, numai Dum­nezeu știe cum, sfințitei Mitro­polii în anii din urmă. Iar dacă ne mai gândim la societățile comerciale pe care vrea să și le înființeze BOR, sau la „Merțanele” de lux în care-și plimbă popii noștrii prea-cuvi­oasele buci și burdihane, parcă ne vine, mai curând în minte vechiul îndemn comunist „Să construim o viață nouă, nu vouă!”.  

Am devenit stat teocratic?

Dorind, probabil, să ne lumineze pe noi păcătoșii în pri­vința modului în care va fi introdus numele Dumnului în noua Constituție, teologul Radu Preda a explicat noile dorințe ale BOR, invocând o serie de discuții avute la nivel european care au fost aduse pe plan local, datorită ocaziei pe care o oferă viitoarea schimbare a Constituției României: „Constituția nu este a statului, este a poporului. Noutatea acestei propuneri nu este absolută, ea reflectă în plan local discuțiile foarte aprinse care au avut loc la nivel european când s-a pus problema unui tratat constituțional al UE. Discuția nu este nouă, ea a fost adusă la nivel național tocmai pentru că este această ocazie pe care o oferă revizuirea legii fundamentale. Să se precizeze că la fundamentul acestei societăți stă și dimensiunea religioasă. Este vorba de menționarea dimensiunii cultural-religioase a națiunii române.” Așa o fi părinte Radu Preda, dar parcă noi știam că România nu este un stat teocratic ci unul laic. Iar, pe de altă parte,   numele Domnului există în sufletele credincioșilor, iar nu înghesuit într-un articol de lege, fie ea și „Legea fundamentală”. A Constituției, deci. Ceva mai scurt dar și „la obiect”, Prof. Marius Nicolae Bălan, prodecan al Facultății de Drept de la Universitatea „Al.I. Cuza” și ti­tular al cursului de drept constituțional, a susținut printr-o declarație dată unei publicații locale, că, în general, invocarea în preambulul Constituției a lui Dumnezeu sau chiar a Sfintei Treimi este specifică Con­stituțiilor adoptate cu câteva decenii în urmă, și mai rar în cele actuale”.

Înțeleptul, piatra și nebunii

Actuala intenție a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei întoarce pe dos vechiul proverb despre piatra aruncată de un nebun în baltă. De astă dată, constatăm, că înțelepții noștri prelați au aruncat o idee iar nebunii din Parlament au și sărit buluc, după ea, în balta vorbelor de clacă. Chestionat în legătură cu această propunere, Crin Antonescu, vorbind în calitatea lui de președinte al Comisiei pentru revizuirea Constituției s-a aruncat abrupt „în puțul gândirii” de unde ne-a anunțat plin de ifose: „ Eu vă pot spune o părere strict personală acum, deși nu sunt tentat să o fac…” Păi atunci nu o face meștere! Iar asta o spunem pentru că, oricum ai da-o și oricum ai întoarce-o, din funcția de șef al Comisiei mai sus numite, mulți dintre noi ne-am putea aștepta să ne oferi o idee deșteaptă, iar nu una țambalagită lăutărește. Așadar „după ureche”, ca să ne înțeleagă și un intelectual rafinat ca matale, bibicule. Iar pentru ca lucrurile să fie și mai clare Crin a continuat, împleticindu-se printre vorbe: „…pentru că e bine ca pozițiile noastre ca persoane, ca partide, să fie susținute la momentul potrivit. Din punctul meu de vedere, în acest moment, este o chestiune destul de discutabilă și care necesită o dezbatere cu caracter juridic și politic. Ce vă pot spune cu certitudine este că România rămâne un stat laic și asta o spun în calitate de creștin. Deci nu există o contradicție sau o incompatibilitate între ele. Noi punem în discuție orice propunere se va face.”. Desigur meștere. Singura incompatibilitate evidentă este doar cea care se cască între vorbele matale și limpezimea unei gândiri logice.
Întrebat șe el despre această dorință a   Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, deputat PSD Ciprian Nica a ratat și el, o bună ocazie de a lăsa impresia că ar putea fi cât de cât inteligent. Așa că a vorbit. Iar ceea ce a scos pe gură a fost o „perlă” care ar umple de invidie pe orice loază semi-analfabetă care a picat Bacalaureatul. Sau după Nica citire: „ Cum eu îl cunosc pe IPS Teofan și știu trăirea lui religioasă deosebită care mie mi-a ajuns la inimă iar ca fapt generalizator al nostru al românilor noi suntem un popor creștin ortodox prin excelență și catolici… Probabil în preambulul Constituției să scriem undeva că suntem popor creștin nu este rău, pentru că din păcate eu observ o ofensivă a altor secte religioase care numai în credința lui Dumnezeu nu te duc și noi, poporul român, dacă am rezistat de 2.000 de ani sau poate de mai mult timp, de când l-am avut pe domnul Isus Cristos numai cu credința lui Dumnezeu am rezistat. Cred că nu e rea ideea.” Aha, am înțeles: adică, printre altele, noi românii suntem creștini de peste două mii de ani, probabil cu mult înainte de Nașterea Mântuitorului. Iar ca să pună și o bomboană oratorică peste coliva acestui discurs dezlânat, Nica ne-a mai asigurat și că: „ Bineînțeles că aș vota, depinde însă forma pe care i-o dăm, că este Constituția și trebuie să găsești o asemenea formulă încât să nu supere nici pe alții, nici să pară că ne-am întors în altă epocă. Să nu uităm că suntem creștin ortodocși și credem în Dumnezeu și în Sfânta Treime”. Da? Adică noi românii suntem toți ortodocși? Meștere spune chestia asta românilor de naționalitate turco-tătară, spunele-o românilor evrei, catolicilor, sau măcar celor care frecventează nenumăratele culte neoprotestante. Dar dacă simpla menționare a faptului că România este „stat național” a adus după sine decenii întregi de dispute, cam ce crezi matale că ne-ar aduce menționarea în Constituție a faptului că poporul român este doar unul creștin ortodox? Un djihad interconfesional sau altceva de soiul ăsta?  
Iar pentru că românii au cam început să-l uite, iar chiloțăresele de la Apaca au ieșit de multă vreme la pensie, Petre Roman, român pur de stirpe sefardită, nu a ratat nici el ocazia de a-și da cu părerea:  
„Referirea să spunem la sursele legitimității noastre eu cred că este corectă. Acuma, în același timp, noi afirmăm în Constituție că România este un stat laic (…) ?ê?£tiți bine că atunci când s-a încercat să se elaboreze o Constituție a Europei, aceste referiri n-au fost până la urmă acceptate. Prin urmare, cu toată deschiderea pentru această propunere, va trebui să găsim o formulă care să facă apel atât la să spunem sursele națiunii noastre, în care fără îndoială că există credința în Dumnezeu, și ideea că statul ca stat modern este un stat laic. Vom vedea în ce măsură această chestiune este posibilă.” În toată aceată învălmășeală de opinii toată lumea pare să fi uitat Decalogul. Dar și faptul că „A treia poruncă Dumnezească” ne cere imperativ: „Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deșert.” Iar ce luare în deșert a numelui divin ar putea fi mai gravă decât asocierea cu o Constituție pe care politicienii au tot schimbat-o ori de câte ori le-au dictat interesele, și pe care tot ei știu bine că o vor călca în picioare ori de câte ori vor avea ei chef.

Vasile Surcel