Presedintele recidiveaza cu un nou discurs dur impotriva profitorilor Revolutiei

Dupa ce ,in urma cu doua saptamani, presedintele Ion Iliescu lansase, de la tribuna Parlamentului, acuze grave impotriva mafiilor politico-economice care au prins cheag in anii postdecembristi, ieri, la Timisoara, seful statului si-a amplificat atacurile impotriva celor care -incaleca <saua> puterii si uita de unde au plecat-. Fara a se referi in mod explicit la actuala Putere social-democrata, Ion Iliescu a facut de mai multe ori, de-a lungul unui discurs de 12 pagini, citit la Prefectura Timis, aluzii la cei care -au fost pusi sa conduca- si care -repeta maladiile acumularii primitive de capital-. Presedintele se afla, pentru doua zile, in orasul unde a izbucnit Revolutia. Acum 12 ani, pe 20 decembrie, efectele miscarii de protest de la Timisoara erau resimtite si la Bucuresti.

Primire ostila

Un incident rezolvat prompt de fortele de ordine a marcat debutul vizitei prezidentiale. Un grup de trei barbati, identificati ulterior ca membri PRM, se postasera in fata Prefecturii cu o pancarta: -In Cetatea Timisorii/Cei doi criminali ai tarii/Si-au dat mana impacarii-. Daca unul dintre -criminali- este usor identificabil, ramane ambiguu cine este cel de-al doilea. Seful statului urma sa se intalneasca spre seara, la Opera, cu Regele Mihai I. De asemenea, in delegatia de la Bucuresti au fost remarcati mai multi revolutionari, colegi si fosti prieteni ai presedintelui. Claudiu Iordache si Petre Roman au venit cu avionul prezidential.

Teme pentru Nastase

In fata oficialitatilor locale si a revolutionarilor stransi in Sala Prefecturii, Ion Iliescu s-a lansat intr-un sir lung de atacuri la adresa celor care au profitat de -tanara noastra democratie-. -In societate si-au facut loc adevarate maladii, care ataca in forta organismul democratic, economic si social, ii macina sanatatea, riscand sa-l afunde intr-o neputinta generala. Unii incaleca <saua> Puterii si uita de unde au plecat; uita de ce si, mai ales, pentru ce au fost alesi sau pusi sa conduca-, a inceput seful statului. El s-a referit la cei care provoaca -birocratia si coruptia-, deplangand -maladiile acumularii primitive de capital-. Presedintele a atacat birocatia politica si administrativa, pledand in continuare pentru depolitizarea luptei impotriva coruptiei: -Aceasta lupta impotriva coruptiei si curupatorilor nu are si nu trebuie sa aiba culoare politica-. El l-a avertizat voalat pe Adrian Nastase ca -politizarea acestei lupte constituie o diversiune- si i-a dat cateva sfaturi: -In aceeasi viziune radicala trebuie sa abordam neintarziat si evaziunea fiscala, abuzul de putere, traficul de influenta, violenta, crima, consumul si traficul de droguri, traficul de carne vie si alte asemenea fenomene-.

Varianta oficiala asupra Revolutiei

Ion Iliescu a incercat sa traseze un model de gandire oficiala asupra evenimentelor din decembrie *89 si a miscarilor politico-sociale din 1990 intr-un volum de peste 400 de pagini, intitulat simplu, Revolutia Romana. -M-am simtit dator moral sa lansez aceasta carte la Timisoara-, a explicat ieri seara presedintele. Autorul are ambitia sa povesteasca -Revolutia, asa cum a fost- si sa puna lucrurile la punct in legatura cu momentele mai delicate ale carierei sale de revolutionar. De pilda, Iliescu combate, la pagina 132, diversiunile si -nascocirile aberante- ale -unora- care-l acuza ca ar fi cerut in decembrie *89 ajutor militar de la prietenii din Rasarit. De asemenea, intr-un rezumat al cartii, prezentat oral, Ion liescu se declara dezgustat de anumite -speculatii si supozitii minimalizante – inclusiv asupra intensitatii si amploarei pe care le-a avut revolta timisorenilor, catalogata adesea, in mod nedemn, ca fiind provocata de un anume grup de persoane sau cercuri de interese, ori ca ar fi fost <teleghidata> din strainatate-. Volumul se incheie cu un calup de fotografii cu Ion Iliescu in zilele Revolutiei si primele luni postdecembriste. Una se intituleaza -In dupa-amiaza zilei de 22, adresandu-ma populatiei-, alta are explicatia -28 ianuarie 1990 – noi manifestatii destabilizatoare, prin care se incearca preluarea prin forta a structurilor de putere-, o alta se refera la momentul -13 iunie 1990 – igienizarea Pietei Universitatii-. In fine, fotografia cu -14-15 iunie- ilustreaza niste mineri salutand pasnic catre obiectiv.