Ora 10.00 AM. Preşedintele Mircea Geoană îl felicită fulgerător pe preşedintele Ion Iliescu. Televiziunile n-au timp să se conecteze la eveniment. Ziariştii încă nedezmeticiţi sunt bulversaţi de sclipirea realităţii.
Ion Iliescu dand mana cu Bill Clinton. Ion Iliescu ţinand de manuţă un copilaş care e în braţele mamei. Ion Iliescu în mijlocul multor copii (orfelinat, grădiniţă?). Ion Iliescu la telefon, în timpul revoluţiei, cu părul (mai des) răvăşit. Ion Iliescu sobru, cu mainile împreunate în faţă, în dreapta tronului patriarhal şi a Preafericitului Patriarh Teoctist. Ion Iliescu şi Koffi Anan. Ion Iliescu marţial, alături de un Adrian Năstase în vremuri mai bune, la Ziua Naţională, cu cocarde în piept. Ion Iliescu la tribuna Forumului Economic Mondial. Ion Iliescu în mijlocul CFSN. Dar şi Ion Iliescu într-o îmbrăţişare aplecată, pe după umeri, cu fetiţele lotului naţional de gimnastică.
Fotografii, aproximativ 50 la număr, care înrămate, încing la înălţimea capului unui om de statură medie, culoarele care duc spre biroul lui Ion Iliescu, din strada Atena numărul 11. În capul scărilor, într-un hol rotund, un tablou imens, 1 metru pe 1 metru, pictură naivă – Nicolae Mărgineanu, simbolizand ascendenţa. Alături două mese lungi. Chelneri cu pretenţii de Hilton sau Ritz te îmbie: -o Cola, o Fanta, o apă minerală…plată?- Pahare din plastic, fursecuri pe cartonaşe. Afară, în stradă, cateva Dacii de pe vremea lui Ceauşescu sunt blocate în parcare de limuzine negre. BMW-urile SPP-ului, în aşteptarea lui Ion Iliescu, par fără rost. Carurile de transmisie ale televiziunilor îţi arată de departe că e vorba de un eveniment. Pană la etajul unu, unde este punctul final, biroul unde îţi poţi descărca urările, urci ca pe scara blocului. Deşi la un moment dat întalneşti un domn cu cască în urechi.
O revelaţie. Unde sunt cozile de altă dată?! O coadă totuşi este, dar nu depăşeşte nivelul palierului. Prilej suficient, ca orice coadă, indiferent de mărime, pentru o socializare. Politică. Amintiri. Nediscriminare desăvarşită. Vox populi. Senatorul Cristian Dumitrescu, mustăcioară, ineluş discret în loc de verighetă, teleportat parcă din secolul al XIX-lea. La coadă. În faţa lui un bătranel cu o pungă de cadou în mană, mănancă fursecuri de pe carton. Doamne trecute de prima tinereţe, îmbrăcate negreşit în blănuri, cu coafura de revelion reactivată, machiate în aşa fel încat efortul de a fi respectuoase să se vadă. Barosani. Celulare super tari. Costume super tari. Toţi la coadă. Nu conteză că eşti Nicolae Văcăroiu. Sau Daniela Bartoş. Sau Ecaterina Andronescu. Sau Adrian Severin. Sau Adrian Năstase (la ieşire, întalnire cu presa, discuţii amicale, lejere, despre dosarul Zambaccian, -trebuie să mai citesc presa, n-am înţeles dacă sunt vinovat sau nevinovat-, ţine la piept cartea lui Dinu Zamfirescu, -Război împotriva Romaniei-). Un domn are o coală A4 tipărită color care reprezintă, probabil, pe Santul Ioan. Explică – -e din Grecia, sfinţită-. După ce iese, împarte cui îi iese în cale alte hartiuţe, mult mai mici, însoţite însă de aceeaşi explicaţie. Pateurile, sucurile, nu prea au trecere. Ion Iliescu a primit atata şampanie încat, probabil, ar putea să negocieze cu un restaurant.
Ora douăsprezece fără trei minute. Atenţiune! Onor la stanga! O tensiune greu de definit străbate atmosfera şi îi cuprinde atat pe cei care stau la coadă cat şi pe cei care mănancă fursecuri. 98,9% dintre bărbaţi îşi doresc să fie în locul lui Ion Iliescu. Frumoasă, blondă, înaltă, carieră de succes, europarlamentară, bine făcută, însoţită de însuşi Victor Ponta, în tea-short, cu vestă matlasată. E ea. E Da-ci-aaaaaa-naaaaaa Saaaaarbuuuuuuu !!!!!! Pe care Ion Iliescu o pupă. La plecare, ca un adevărat gentleman, Victor Ponta coboară scările cu trei metri înaintea ei, acaparat de o discuţie cu alt domn. Daciana iese şi ea pană la urmă în stradă, după ce, singurică fiind, a fost acostată pe scări de un ziarist interesat. Pe stradă, în faţa porţilor din fier forjat se fumează şi se face politică. Grupuleţe-grupuleţe, pupături, vechi cunoştinţe se reîntalnesc la o fericită ocazie. Motiv ca să afli ce nevoi mai are unu şi altul.
Pe la pranz atmosfera relativ pioasă a cozii, deja scurtate la dimensiunea uneia de la un bancomat, e tulburată de apariţia în forţă a unui grup de bărbaţi. Se deduce asta după pantaloni şi încălţări, pentru că ceva imens, roşu, le acoperă bustul. Spaţiul se contractă dramatic şi paleaşca roşie se apropie ameninţător de oameni. Dar nu…este numai cel mai mare coş cu trandafiri pe care şi-l poate imagina cineva vreodată. Stimaţi locuitori ai sectorului 5, nu mai căutaţi specia asta de flori în următoarele luni. Primarul Vanghelie (Don Ramon Mendoza de Ferentari y Almanaje) l-a felicitat ieri la pranz pe Ion Iliescu. Ocazie cu care preşedintele de onoare al PSD l-a anunţat că are de gand să facă o şedinţă cu sectoarele.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
