Regele Mihai i-a facut concurenta lui Ion Iliescu

-Stai sa te pup, domnule!-, striga o indrazneata, facandu-si loc prin multimea care a invadat centrul orasului Targoviste. Nu este clar cine este -victima- efuziunii sentimentale a femeii: -domnii- sunt multi si au venit de la Bucuresti inca de dimineata pentru a-l comemora pe Mihai Viteazul. Sa fie veselul Ion Iliescu, ironicul Adrian Nastase, flegmaticul Emil Constantinescu sau unul dintre zecile de ministri si oficiali? Greu de spus. Publicul republican isi imparte vedetele, alergand de la una la alta sa-si arate simpatia. In schimb, monarhistii n-au prea multe variante. Acestia se strang ciorchine in jurul familiei regale, incercand sa-l atinga pe Mihai I: -Maria Ta, bine-ati venit la noi!-.

In asteptarea celebritatilor

Noua jumatate. Regele Mihai, Regina Ana, principesa Margareta si printul Radu intra in Catedrala Arhiepiscopala din Targoviste. La scurt timp ii urmeaza Emil Constantinescu, fost presedinte al Romaniei. Multimea se framanta, incercand sa ajunga mai aproape de coridorul pe unde se preling, ca la Premiile Oscar, vedetele venite de la Bucuresti. Un batranel se roaga de politisti sa-l lase printre -oficiali-, aratandu-si mandru buletinul: -Sunt nascut in aceeasi zi, aceeasi luna si acelasi an cu domnul Iliescu. Ghita Constantin ma numesc-. Fortele de ordine sunt nemiloase: -Nu se intra fara acreditare!-. Peste cateva zeci de minute, Ghita Constantin avea sa insele vigilenta tuturor, prin tehnici numai de el stiute, reusind sa se strecoare pana aproape de presedinte. Emotia succesului il face pe temerar sa fie usor ambiguu: -Multa conducere va doresc de-acum incolo!-. Ion Iliescu ii zambeste larg, cum, de altfel, procedeaza cu toata lumea care se zbate sa-l imbratiseze. Ceva mai in spate, premierul Adrian Nastase zambeste si el, dar subtire si usor crispat. Demnitarii puterii patrund in catedrala.

Poze de familie

Fotografie inedita: in stanga (cum stai cu fata spre altar) – Regina Ana – Emil Constantinescu – Regele Mihai, in dreapta Ion Iliescu – Adrian Nastase – Valer Dorneanu. Pe partea social-democrata, intr-un jilt, troneaza Preafericitul Teoctist. In spatele sefilor lor, un buchet de fruntasi pesedisti: Ecaterina Andronescu, Razvan Theodorescu, Octav Cozmanca, Bebe Ivanovici. -Catedrala voievodala a imbracat astazi haine de sarbatoare pentru a primi oaspeti dragi sa se bucure cu toti locuitorii Targovistei. Se implinesc 400 de ani de la moartea voievodului crestin Mihai Viteazul, cel care ne-a unit in mare parte aici-, incepe preotul. Evenimentul se suprapune cu sarbatoarea nasterii Maicii Domnului. Cele doua tabere sunt chemate la reconciliere. Se scoate Icoana Maicii Domnului si oaspetii sunt invitati la o procesiune pana la statuia lui Mihai Viteazul.

Cozmanca monarhistul

Iesirea din catedrala este presarata de incidente, din cauza multimii adoratoare, care isi devoreaza idolii. Publicul se imparte rapid in doua falii: republicanii (care se pliaza in jurul lui Ion Iliescu) si monarhistii (care-l aplauda pe Regele Mihai). Presedintele si premierul deschid procesiunea, ascunzandu-se dupa Icoana Maicii. Ministrii mai neindemanatici raman in urma, fiind striviti de valul de oameni. Asa se intampla cu Octav Cozmanca, seful Administratiei Publice, care se trezeste dintr-o data parasit de colegi. Mai mult, ghinionul face ca ministrul sa nimereasca in grupul de monarhisti, din imediata vecinatate a familiei regale. Mototolit de multime, Cozmanca striga panicat: -Nu mai impingeti, dom*le!-.

Seful statului pierde teren

Costumele Armani scapa, dupa multe emotii, din stransoare si duc la bun sfarsit procesiunea. Aranjandu-si hainele, demnitarii participa in Piata Mihai Viteazul la dezvelirea statuii ecvestre a domnitorului. Se depun coroane de flori, in urmatoarea ordine: Ion Iliescu, Valer Dorneanu, Adrian Nastase, prefectul, presedintele Consiliului Judetean, celebritati locale, Emil Constantinescu. Ceva mai la urma este anuntat Regele Mihai. In comparatie cu somptuoasele coroane de flori ale oficialitatilor, fostul suveran are in mana o coroana circulara, de dimensiuni reduse, garnisita cu trandafiri albi. Lumea aplauda. Cineva indrazneste un -Regele si patria-, urmat de -Monarhia salveaza Romania-. Mai multe voci ii tin isonul. Festivitatea se incheie, Ion Iliescu si edilul urbei dezvelesc statuia (cu ceva emotii – ghinion, panza se rupe!), presedintele isi improspateaza respiratia cu spray de gura, dupa care, gelos pe succesul conjunctural al Regelui Mihai, se arunca cu voluptate in multime. Sfintiile lor, ministrii, demnitarii, suita regala si toti ceilalti membri ai cortegiului asteapta cateva minute pana cand Ion Iliescu termina baia de multime, dupa care continua procesiunea spre Curtea Domneasca. Un batranel il consoleaza pe fostul suveran: -Ne place si tacerea dumneavoastra, Majestate!-. Un preot tanar redirectioneaza intrunirea spre cele sfinte, propunand cu glas tare: -Zicem si noi un <Cuvine-se cu adevarat>?!-.

-Aici este auditoriul selectionat-

Concurenta dintre presedinte si Rege avea sa se manifeste din plin de-a lungul zilei. In Curtea Domneasca, fostul suveran este retrogradat deja in linia a doua, in spatele lui Razvan Theodorescu. Ghidul da explicatii demnitarilor din primul rand. La boxe se pune muzica bisericeasca. Pe ruine, figuranti imbracati in boieri si domnite se plimba fara a da atentie forfotei din curte. Inauntru au fost lasati doar simpatizanti de-ai presedintelui, asa cum remarca malitios Emil Constantinescu: -Aici este auditoriul selectionat-.

Amintiri din -Turcocratie-

Punctul terminus al calatoriei in cautarea spiritului lui Mihai Viteazul este la Manastirea Dealu, unde se afla capul voievodului. Dupa o slujba frugala, cei prezenti sunt supusi tirului de speach-uri comemorative. Preafericitul Teoctist aminteste ca -Mihai Viteazul era cunoscut si de Papa Romei ca schizmatic, dar cunoscut-. Adrian Nastase multumeste -Sfintei Fecioara Maria ca a facut sa fim astazi aici- si-si aduce aminte de tatal sau , Marin Nastase, -singurul elev de la Dealu sef de promotie timp de patru ani-. Ion Iliescu merge cu amintirile si mai departe, oprindu-se la momentul inaltarii manastirii: -In timp ce in ?çTurcocratie?ê se taia capul celui care tragea clopotele si nu se cladeau biserici mai inalte decat un turc calare, domnul Tarii Romanesti inalta, pe dealul care domina capitala, acest simbol al izbanzii romanesti-. Daca presedintele vorbeste de izbanda, Regele se refera la esec: -Daca Mihai Viteazul a esuat, a fost din cauza dezbinarii interne. Mesajul meu este, deci, sa fim uniti-.