In cele ce urmeaza incercam sa aducem cateva argumente in sprijinul ideii ca, in Romania de azi, problema comunismului este tratata fals, deformat, ideologizant si, in mare masura, cu rea credinta. Ipoteza pe care vom incerca sa o demonstram este ca problema comunismului, asa cum se prezinta in spatiul public, reflecta pur si simplu lupta actuala pentru acapararea puterii politice (care se da intre grupuri ce nu mai au nici o legatura reala cu comunismul) si este o facatura de imagine menita sa acopere fie discutia despre alte probleme, mai stringente, ale societatii, fie restructurari ale societatii care se fac fara consultare publica, in interese cat se poate de terestre.
Ne vom referi la spatiul mass-media pentru ca acesta exprima sistemul de referinta al opiniei publice la un moment dat. Recunoastem dintru inceput ca nu avem informatii despre dezbaterea academica a specialistilor – in istorie, politologie, filosofie, sociologie si psihologie sociala -, dar multi dintre acestia sunt prezenti, cu opinii sau luari de pozitie, in presa. Pentru ca aceste luari de pozitie sunt unanime in a condamna -comunismul-, se poate trage concluzia ca si dezbaterea academica a problemei se poarta pe aceleasi coordonate. Insa, chiar daca este condamnat, -comunismul- nu este acelasi lucru pentru toti cei care o fac.
Sa observam ca exista, mai intai, o deosebire intre comunism ca regim politic (despre care se poate spune ca a fost inlaturat in decembrie 1989), comunism ca realitate sociala obiectiva si comunism ca si constructie mentala (subiectiva) a societatii. Ultimele doua, pe care le vom numi, pe scurt, comunismele sociale, se regasesc si astazi in zone largi ale societatii romanesti. In fine, nici unul dintre aceste trei -comunisme- reale (care nu sunt singurele!) nu are nimic de-a face cu comunismul -ideal-, cel doctrinar.
Pe acest plan, falsificarea discutiei a inceput din ultimele zile ale lui decembrie *89, cand s-a vorbit despre -intinarea (de catre Ceausescu) a nobilelor idealuri ale socialismului-. Expresia (sa notam, in treacat, esenta ei -lemnoasa-!) a dus la o concluzie mai generala: comunismul, in principiu (adica teoria!), a fost bun, dar a fost prost aplicat. Aici eroarea a fost fundamentala si a fost speculata prompt de cealalta tabara, a -anticomunistilor-. Acestia au spus: nu, comunismul este principial rau si trebuie condamnat -in integrum-! Ca atare, discutia s-a mutat pe un teren pe care nu doar partizanii (extrem de putini ai) comunismului, ci si observatorii onesti ai epocii nu puteau avea castig de cauza in fata -anticomunistilor-. La limita, rezultatul acestei condamnari este ca toti indivizii care au trait in comunism ar trebui sa fie exterminati, cam ca pasarile din zonele cu gripa aviara.
Ne permitem sa remarcam ca orice teorie este, principial, -rea-. Toate incercarile de a pune in practica -Cetatile soarelui- (de la Republica lui Platon si pana la -societatea corect politica- a Occidentului contemporan) au fost si vor fi sortite esecului pur si simplu pentru ca lumea reala nu numai ca este -imperfecta-, ci, mai mult, are nevoie in mod constant de -imperfectiuni- pentru a functiona.
Pentru o abordare corecta, problema ar trebui sa fie pusa in modul urmator: -Comunismul, ca teorie, este o utopie, dar el nu a putut fi pus, ca atare, niciodata in practica. Situatiile in care s-a incercat o aplicare a comunismului <pur> au fost cele mai pline de esecuri. Dimpotriva, in situatiile in care comunismul a fost aplicat pragmatic si realist au fost obtinute unele rezultate remarcabile. Acestea nu pot fi trecute cu vederea si, mai mult, trebuie pastrate.-
Dar, despre acestea si inca multe altele, intr-un episod viitor.
Radu Enache
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
