Tema securitatii – sub toate aspectele ei – capata amploare pe zi ce trece, dovedindu-se mai longeviva decat ar fi justificat subiectul in sine, care, orice s-ar spune, are tot atata importanta pentru grijile reale ale romanilor ca migratia somonilor in Alaska.
Este un semn, pe de o parte, ca aceasta tema convine celor de la Putere (in totalitatea lor – chiar daca motivele difera), iar pe de alta parte atesta inexistenta, de facto, a Opozitiei, care nu reuseste sa aduca agenda cetateanului in atentia media si in dezbaterea politica si sa atraga atentia – conform cu fisa postului – asupra esecurilor guvernarii portocalii.
Mizele par a fi mai mari decat se anticipa, iar aspectul conferit de dezvoltarea subiectului lasa impresia ca se joaca, oarecum, ultima carte a principalilor oponenti pe scena politica – Basescu vs restul.
Presa, de toate orientarile, abunda de articole despre turnatori, securisti, dosare, deconspirare si lustratie. Climatul politic actual prezinta o analogie perfecta cu precampania si campania din 2004, cu deosebirea ca tema coruptiei este inlocuita acum de tema colaborarii cu Securitatea. Si, daca se respecta acelasi scenariu, in spatele lui se pot intui aceiasi papusari.
Jocul lui Basescu pare sa indice un santaj provocat de avertismentul dat de Parlament pe subiectul demiterii celor doi sefi de servicii secrete si de zvonurile privind prevazuta sa debarcare, prin forta -monstruoasei coalitii-.
Intentia de a distruge complet credibilitatea Parlamentului prin publicarea unei liste cu un numar semnificativ de parlamentari securisti, evident din randul -monstruoasei coalitii-, nu poate veni din alta parte.
In acelasi timp, modul in care se incearca impunerea acestei liste nu este unul firesc si nici nu are o finalitate in plan real.
Metodele de a invalui tot procedeul intr-o aura de moralitate care ar depasi procedurile legale este identic cu cel folosit in cazul Nastase, sau Patriciu, sau Tender, modalitate prin care se incearca eludarea legislatiei in vigoare, considerata ca simple -chitibusuri-, in numele unor principii amintind de -forta majora-.
Mesajul Alinei Mungiu este perceput de publicul larg ca o autorizare a incalcarii legii pentru a se dovedi o alta incalcare a legii. Mai precis, pentru a dovedi un fals in acte – inca prezumtiv, suntem indemnati sa ignoram procedurile de desecretizare – bune, rele, dar in vigoare.
Este incorect, dar opinia publica romaneasca s-a obisnuit deja cu acest mod de a pune problema. Am mai atras in cateva randuri atentia asupra pericolului de anarhie prezent in aceste tendinte de a lupta cu inamicul politic, in cel mai pur stil bolsevic. Statul ne-comunist ar trebui sa se deosebeasca de cel comunist cel putin intr-un punct, acela in care nimeni nu poate cere incalcarea legii, sub nici un pretext.
Ca legea se incalca, asta e una, dar ca se clameaza oficial, prin toate mijloacele de comunicare, ca legea e neglijabila cand e vorba de anumite principii, indiferent care ar fi ele – e cu totul altceva.
Trebuie deconspirati securistii? Unii zic ca da, altii zic ca nu. E un subiect de discutie. Pot fi deconspirati ei, conform actualei legislatii? Si aici exista un subiect de dezbatere, mai tehnica, dar dezbatere.
Trebuie deconspirati securistii chiar daca se constata ca legile in vigoare, bune, rele, nu permit acest lucru? Asta nu mai e subiect de controverse. Pe acest tip de demers s-au bazat toate ororile lumii moderne, incepand cu teroarea Revolutiei Franceze si culminand cu totalitarismele secolului trecut.
Oricum – dincolo de aceasta paranteza – jocul dosarelor pare de doua ori gratuit. O data, pentru ca problemele create de guvernare nu pot fi eludate la nesfarsit, indiferent de cate campanii de intoxicare s-ar derula. Cresterile de tarife anuntate pentru incalzire, de exemplu, vor duce in derizoriu, la iarna, orice discutii despre securisti. A doua oara, pentru ca un demers de suspendare din functie, acum!, a presedintelui nu este luat in serios nici de cei mai impatimiti dusmani ai acestuia, deci canonada dezlantuita de fidelii lui Traian Basescu e o -umflare de muschi- absolut inutila. Paradoxal, in acest moment, tocmai prin aceasta gherila mediatica, Basescu arata ca a renuntat la ideea alegerilor anticipate. Si chiar daca nu a renuntat de buna voie, va fi fortat sa isi revizuiasca dramatic proiectele.
Un parlament care isi pune singur capat zilelor de dragul lui Basescu este greu de imaginat, inclusiv din partea de sala ocupata de PD. In principiu, intr-o societate democratica, orice parlamentar are sanse semnificative sa razbeasca intr-un nou mandat. Chiar in absenta unei activitati notabile, pozitia ii confera vizibilitate – si legitimitatea continuitatii – in fata alegatorilor. Aceste sanse sunt anulate doar de o situatie -revolutionara-, in care sunt negate violent si categoric, la nivelul intregii societati, aceste atuuri ale functiei. -Marea deconspirare- ar fi o asemenea -revolutie- si, ca orice revolutie, ea i-ar afecta, cel putin initial, pe toti actualii parlamentari.
In acest moment, sondajele arata ca multi liberali, de exemplu, pot castiga un nou mandat. Ca atare, se poate afirma ca, in absenta -marii deconspirari-, alegerile anticipate sunt o varianta pe care PNL (si nici un alt partid, nici macar PC!) nu o respinge de plano. In cazul -marii deconspirari- e de presupus ca marea majoritate a actualilor parlamentari (inclusiv din PD) va fi -maturata- la niste anticipate. Inca o data, deci, toti parlamentarii vor strange randurile impotriva unei asemenea perspective.
Prin urmare, este foarte probabil ca toata tevatura sa nu fie decat o revansa prezidentiala pentru afronturile aduse de Parlament in ultima perioada. Cat timp amenintarea cu deconspirarea se mentine la nivelul unei cacealmale, ea avantajeaza mai mult PNL-ul decat PD-ul, pentru ca marile surprize pot veni doar de la PD (nimeni nu ar fi surprins sa afle ca pe listele de informatori se afla parlamentari de la PSD, de la PRM sau chiar de la PNL). Poate de aceea liberalii s-au grabit sa ceara verificarea propriilor parlamentari – intuind sau cunoscand neseriozitatea care se ascunde in spatele acestei campanii.
Cea mai probabila varianta ramane, din pacate, cea a -micii deconspirari- (iata, parca am vorbi despre Mahayana si Hinayana!). Adica a unei liste cu mai multe nume din Opozitie si cu cativa -sacrificabili- (indeobste indezirabili chiar in cadrul propriului partid) din tabara Puterii. Lista va fi negociata -foarte la varf-, ca sa zicem asa, si va consemna un armistitiu de etapa. Toata lumea ar avea de castigat! Presedintele ar iesi elegant din gafa conditionarii numirii sefilor de servicii secrete, -pisica- s-ar deplasa din Parlament la partide, partidele ar face parada de -curatenia- pe care ar face-o (in fiecare partid fiind insi gata sa sara la beregata unor colegi -patati-), Serviciile ar iesi discret din lumina reflectoarelor (cu Hayssam cu tot), Puterea va consemna un succes in -reforma sociala-, Opozitia va fi mai curata si mai uscata si va bifa si -defosarea- unei carti mari a Puterii, in fine, presa si societatea civila vor avea subiecte pentru timpul ramas pana la Raportul Comisiei din septembrie.
Mircea Gherbovet
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
