Au trecut doi ani de la marea extindere a UE. Cat entuziasm, cata bucurie, cata speranta si incredere afisau, atunci, cele 10 candidate devenite, la 1 mai 2004, membre cu drepturi depline ale Uniunii Europene. Multe din asteptarile de atunci s-au spulberat. Mult din optimismul de atunci s-a atenuat. A ramas totusi increderea ca furtunile care s-au abatut, in acesti doi ani, asupra marii familii europene vor trece fara sa provoace pagube iremediabile, fara sa faramiteze Uniunea in grupuri si grupulete de interese. La doi ani de la marea extindere, analistii vorbesc despre un mare succes economic. Da, din punct de vedere economic, lucrurile par, intr-adevar, sa mearga bine. Adica asa cum scrie pe hartie, cum indica graficele si statisticile de resort.
Intr-adevar, cifrele arata frumos, toate cu plus, la crestere economica, la indicele PIB. Ceea ce, trebuie sa recunoastem, este un lucru bun. La capitolul politic, tabloul nu se infatiseaza in culori atat de vesele. E multa agitatie, multa incordare, multa incertitudine, multa degringolada, in ultima instanta. S-a spus si continua sa se spuna ca, dupa largirea la 25 de membri, Uniunea Europeana si-a pierdut din identitate, din unitate, imprastiindu-se, parca, in ceva difuz si fara de contur. O exagerare, fireste. Dar nu rauvoitoare. Ci formulata cu titlul de semnal de alarma, de avertisment. Marele act politic de la 1 mai 2004 va ramane ca un punct de referinta in istoria Batranului continent. De fapt, gestul de atunci a fost primul test din lungul sir de examene pe care-l presupune procesul extinderii.
Posibil ca atunci multi sa fi interpretat aderarea ca integrare. Dar intrarea in UE nu inseamna adaptarea imediata la normele europene. E nevoie de timp, de mult timp pentru nivelarea tuturor asperitatilor care fac diferenta intre vechii si noii membri, intre veterani si -tinerii lupi-. Este posibil ca, atunci, unii sa-si fi imaginat ca, odata primiti in mult-ravnita organizatie, obstacolele se vor pravali de la sine, fara eforturi deosebite din partea populatiei, fara renuntari si sacrificii majore. Dar nu. Perioada de acomodare la noua stare de lucruri s-a dovedit insa dificila atat pentru batrani, cat si pentru boboci. Respingerea de catre Franta si Olanda a Constitutiei UE a fost prima lovitura. Esecul adoptarii unui buget unional a fost a doua mare lovitura. Doua momente dublate de nesfarsite discutii legate de viitorul Uniunii, de soarta zonei euro, care nu mai pare la fel de atractiv ca in urma cu doi ani. In orice caz, nu pentru tarile baltice, care si-au revizuit calendarul aderarii la euro. S-au format curente de opinii, s-au creat -bisericute-. Cei mici vor drepturi egale cu cei mari. Vor ca glasul lor sa fie ascultat. Vor facilitati. Cei mari vor sa fie respectati, vor sa-si pastreze statutul de lider absoluti. E multa agitatie in UE, acolo unde Romania urmeaza sa intre in 2007. Sunt multe orgolii printre Cei 25. Iar pe fondul acestei dezbinari de opinii, fiecare vrea sa castige capital politic si electoral. Chiar si pe seama aderarii Romaniei si Bulgariei. In ultima instanta, totul se reduce la bani, la avantaje si dezavantaje. Se judeca materialist, la rece. De fapt, nu conteaza reusitele noastre. Totul este calcul politic. In ecuatie fiind introduse tot felul de necunoscute – de la consideratii geopolitice la estimari economice si jocuri strategice.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
