Director al postului de Radio Europa Libera, Vlad Georgescu a murit in mod suspect de cancer la 13 noiembrie 1988. Banuiala s-a indreptat spre Securitate, ca si in cazul mortii celorlalti directori ai postului. Despre arestarea lui Vlad Georgescu si urmarirea lui de catre Securitate s-a scris mult. S-a vorbit in schimb mai putin despre faptul ca, la inceputul carierei, Vlad Georgescu s-a numarat printre istoricii agreati si incurajati de regim. Potrivit lui Mihai Pelin, bun cunoscator al arhivelor Securitatii, Vlad Georgescu a fost recrutat ca informator in perioada in care a lucrat la Muzeul Romano-Rus. Ar exista chiar si un angajament scris, datat 11 iunie 1963, document care n-a ajuns insa la CNSAS. Pe de alta parte, pana in momentul de fata, nu au fost descoperite note informative semnate de Vlad Georgerscu. Ridica semne de intrebare faptul ca istoricul a ocupat la finele anilor *60 postul de -sef cu protocolul- la Institutul de studii est- europene, ca a colaborat la – Tribuna Romaniei-, publicatia Securitatii pentru exil, ca si frecventele sale calatorii in strainatate.
Potrivit lui Mihai Pelin, un bun cunoscator al arhivelor Securitatii, Vlad Georgescu a fost recrutat ca informator al Securitatii in perioada in care a lucrat la Muzeul Romano-Rus. De pe urma relatiei cu Securitatea a ramas un angajament scris (datat 11 iulie 1963) si o scurta biografie, pe care, cu ani in urma, le-a vazut dl Pelin in arhiva SRI. Documentele respective nu au ajuns la CNSAS. Insa, pana acum, n-au fost descoperite si publicate note informative date de catre Vlad Georgescu si nici alte materiale care sa confirme ca semnarea angajamentului a fost urmata de colaborarea acestuia cu Securitatea. Daca ar fi existat, ele ar fi fost folosite de Securitatea lui Ceausescu pentru a-l compromite pe Vlad Georgescu.
Chiar si fara aceste documente, un lucru este cert. Vlad Georgescu s-a numarat, la inceputul carierei sale, printre istoricii agreati si incurajati de regim. Institutele de istorie ale Academiei erau atent supravegheate de catre partid si bratul sau inarmat, Securitatea. Nu puteai sa publici sau sa faci cariera in domeniu fara acordul -forurilor competente-. Iar Vlad Georgescu a ocupat, la sfarsitul anilor 1960, chiar functia de -sef cu protocolul- la Institutul de studii sud-est europene. Cu toate ca a ocupat acest post in epoca liberalizarii regimului comunist din Romania si a beneficiat de sprijinul total al directorului de atunci, Mihail Berza, functia de -sef cu protocolul- era prea importanta pentru ca ea sa fie ocupata de o persoana ostila regimului. -Seful cu protocolul- avea in responsabilitate tocmai relatiile cu strainii. Iar aceste relatii erau atent supravegheate de catre Securitate. Mai mult decat atat, Vlad Georgescu a colaborat, chiar daca in perioada cea mai -liberala- a lui Ceausescu, la -Tribuna Romaniei-, care era publicatia Securitatii pentru exil, ce inlocuise imunda -Glasul Patriei-, care fusese editata, incepand cu 1955, in Berlinul de Est.
Un alt amanunt care confirma -relatiile cordiale- ale lui Vlad Georgescu cu regimul din Romania este frecventa calatoriilor acestuia in strainatate. In timp ce unii istorici nu izbuteau sa obtina pasaportul pentru neutra Elvetia, Vlad Georgescu calatorea in SUA, Germania de Vest, Franta, Grecia, toate tari capitaliste, membre ale aliantei ostile Pactului de la Varsovia, din care facea parte Romania. In 1967-1968 a fost Visiting Professor la o universitate din Los Angeles, iar in 1972-1973 a fost profesor la Catedra de istorie si civilizatie romaneasca de la Universitatea Columbia din New York.
Intrarea in disidenta
Este greu de stabilit cu exactitate momentul din care Vlad Georgescu a intrat in opozitie cu sistemul comunist. Andrei Pippidi, coleg de institut cu Vlad Georgescu, fixeaza acest moment al rupturii in 1974. Ce a declansat aceasta ruptura? Greu de precizat cu certitudine. Poate faptul ca in 1974 nu a reusit sa ocupe postul de director al Bibliotecii romane de la New York a jucat si el un anumit rol.
In anii urmatori, Vlad Georgescu a inceput redactarea cartii -Politica si istorie-, pe care o va incheia in exil si o va publica in 1981 (Editura Jon Dumitru, Munchen). A izbutit sa scoata din tara manuscrisul deosebit de iritant pentru autoritati gratie relatiilor excelente pe care le avea cu diplomati de la Ambasada SUA din Bucuresti. Insa arestarea lui Vlad Georgescu a survenit in momentul in care Securitatea a descoperit ca -se afla in posesia unui material, in faza de proiect, intitulat Programul miscarii disidente din Romania-. In raportul din 28 martie 1977, semnat de ministrul Teodor Coman, se mentioneaza ca -autorii- programului propun modificarea unor articole din Constitutia RSR, -care sa permita constituirea unei grupari politice ce ar urma sa fie afiliata la Frontul Unitatii Socialiste denumita MISCAREA PENTRU SPRIJINIREA DEMOCRATIEI. In material sunt invocate pretinse nerespectari ale prevederilor constitutionale care vizeaza in special dreptul de asociere, libertatea cuvantului si accesul nemembrilor de partid la functii de conducere-. Potrivit raportului inaintat de ministrul Coman conducerii Romaniei, ocupata in acel moment cu stergerea urmelor cutremurului din 4 martie, in anturajul lui Vlad Georgescu de la Institutul de studii sud-est europene ar fi nemultumite si alte persoane (sunt mentionate: Maria Alexandrescu-Vianu si Andrei Pippidi) -in legatura cu promovarea in functii si plecarile in strainatate ale cercetatorilor neincadrati politic-.
Presiuni pentru plecarea in SUA
La doar doua zile dupa redactarea acestui raport, Vlad Georgescu a fost retinut de catre Securitate. A fost cercetat in stare de arest (intre 30 martie si 25 mai 1977) pentru -comiterea infractiunii de punere in slujba intereselor unei puteri straine si furnizarea de date si informatii ce pun in pericol securitatea statului-. A fost eliberat din dispozitia organelor de partid si i s-a permis intoarcerea la vechiul loc de munca. Se pare ca la presiuni venite din SUA. Tot interventia unor personalitati de peste ocean, precum Zbigniew Brzezinski, consilier al presedintelui Carter pentru probleme de securitate nationala, cu care Georgescu a fost coleg la Columbia University, sau a unor profesori influenti pentru Istvan Deak sau Eugen Weber, a determinat autoritatile romane sa-i permita plecarea in SUA la invitatia Woodrow Wilson International Center for Scholars. A parasit tara, pe care n-a mai revazut-o niciodata, impreuna cu familia, la 28 aprilie 1979.
Numit director al Departamentului romanesc al postului de radio Europa Libera in 1983, Vlad Georgescu s-a numarat printre cele mai importante tinte ale Securitatii. A murit de cancer la 13 noiembrie 1988, la Munchen. Principalul sau colaborator din timpul directoratului la Europa Libera, Nicolae Stroescu-Stanisoara, crede ca Vlad Georgescu a fost victima unei -miniarme cu radiatii a Securitatii-. Se presupune ca dispozitive de iradiere ar fi fost livrate de sovietici Securitatii lui Ceausescu. Intre 23 decembrie 1981 si 13 noiembrie 1988 au murit de cancer patru ziaristi de la Departamentul Romanesc al Europei Libere, dintre care trei directori (Noel Bernard, Mihai Cismarescu si Vlad Georgescu). Potrivit colaboratorilor lui Vlad Georgescu, acesta ar fi fost atentionat in toamna 1987 ca, in cazul traducerii si difuzarii la Europa Libera a cartii lui I.M. Pacepa, -Orizonturi rosii-, va fi lichidat -in mai putin de un an-. Recent, Nestor Ratesh, si el director al Europei Libere, a gasit la CNSAS un document care pare sa confirme faptul ca moartea lui Vlad Georgescu a fost opera Securitatii.
Europa Libera – picatura chinezeasca a regimurilor comuniste
Radio Free Europe a fost infiintat in 1950 in Statele Unite sub patronajul National Committee for a Free Europe. A emis la inceput din Statele Unite, pentru ca din 1952 sa fie tranferat la Munchen, in Germania de vest. Emisiunile erau destinate ascultatorilor aflati in tarile de dincolo de Cortina de Fier. Pentru ascultatorii din URSS, functia Europei Libere era indeplinita de Radio Liberty. Abia in 1976 cele doua posturi au fost unificate. In 1987, potrivit estimarilor conducerii postului, programele in 23 de limbi ale postului erau ascultate de peste 50 de milioane de oameni saptamanal. Europa Libera avea atunci cel mai mare numar de ore de transmisiuni pentru Europa Centrala si de Est (573 de ore saptamanal, fata de doar 110 ale Radio Vocea Americii, 80 ale BBC si 73 Deutsche Welle).
Potrivit unor date oficiale, SUA au cheltuit, in intervalul 1949-1988, 1,9 miliarde de dolari pentru finantarea posturilor de radio Europa Libera si Libertatea. Acesti bani au fost cheltuiti pentru -practicarea unei activitati jurnalistice independente, calificate si responsabile in scopul de a furniza stiri, informatii si idei necenzurate pe care guvernele respective (din Europa de Est – n.r.) nu le comunica in mod deliberat. Spre deosebire de alte posturi de radio occidentale (Europa Libera/Libertatea – n.r.) isi concentreaza atentia asupra Europei rasaritene si Uniunii Sovietice-. Si un lucru foarte important subliniat in Raportul anual al postului de Radio Europa Libera/Libertatea pe anul 1987, prezentat presedintelui Ronald Reagan si Congresului SUA de catre Comitetul pentru emisiuni radiofonice internationale: -Posturile de radio sunt, de asemenea, instrumente pe care Statele Unite le au la indemana pentru a influenta cursul evenimentelor interne din Uniunea Sovietica si Europa de Est-. Europa Libera/Libertatea -va fi atat un observator, cat si un catalizator al acestor schimbari- (schimbarile produse de perestroika lui Gorbaciov in lagarul comunist – n.r.). Asumarea rolului de -catalizator- in democratizarea Europei de Est face diferenta dintre Europa Libera/Libertatea si alte posturi vest-europene care si-au limitat efortul la -a informa corect- ascultatorii, facand parca abstractie de faptul ca nu se adreseaza publicului din Franta sau Germania de Vest.
Si bruiajul sovietic facea deosebire intre Europa Libera/Libertatea si celelalte posturi de radio occidentale. Dupa intreruperea bruierii emisiunilor BBC si Vocea Americii (in ianuarie si, respectiv, mai 1987), releele sovietice si-au sporit capacitatea de bruiere a Europei Libere/Libertatea. De altfel, BBC in limba rusa a reinceput sa fie bruiat doar dupa invazia sovietica in Afganistan. Oricum, pana atunci peste 70% din bruiajul sovietic era indreptat impotriva Europei Libere/Libertatea, iar autoritatile americane se asteptau ca procentul sa creasca dupa 1987. Uniunea Sovietica consuma, potrivit unui raport al BBC, circa un miliard Kw/h energie pentru bruierea posturilor de radio straine. Bruiere pe care a recunoscut-o oficial doar in 1986, in urma protestelor energice ale SUA.
5 milioane de ascultatori
In perioada in care Vlad Georgescu a fost directorul Departamentului romanesc, Europa Libera emitea peste 93 de ore pe saptamana in limba romana, in medie 13 ore si jumatate pe zi, fata de serviciile cehoslovac, polonez sau maghiar care emiteau aproximativ 20 de ore pe zi. Ceea ce nu a impiedicat Departamentul romanesc sa aiba una dintre cele mai mari audiente. Potrivit Raportului anual al postului de Radio Europa Libera/Libertatea pe anul 1987, raport prezentat presedintelui Ronald Reagan si Congresului SUA de catre Comitetul pentru emisiuni radiofonice internationale, trei sondaje consecutive au fixat audienta Europei Libere in Romania la 61%, adica aproximativ 9,5 milioane de ascultatori, fata de 4,9 milioane ascultatori ai postului Vocea Americii si de doar 3 milioane ai BBC. In acelasi timp, un sondaj GALUP, realizat tot in anii *80, indica o audienta a Europei Libere de 64%.
Europa Libera a izbutit performante jurnalistice de exceptie, anuntand cutremurul din 4 martie 1977 cu trei ore inaintea posturilor de radio de la Bucuresti, scandalul declansat de Constantin Parvulescu la Congresul al XII-lea al PCR, in noiembrie 1979, la numai o ora de la discursul acestuia si revolta muncitorilor de la Brasov din 15 noiembrie 1987, la o zi de la consumarea ei.
In anii *80, Europa Libera transmitea in limba romana, de luni pana vineri, intre orele 05.00-10.00 si 17.00-01.00. Buletinele de stiri erau difuzate din ora in ora. Cea mai cunoscuta emisiune era -Actualitatea romaneasca-, transmisa intre 19.10 si 19.45, la care lucrau patru redactori: Neculai Constantin Munteanu, Serban Orascu, Emil Hurezeanu si Gelu Ionescu. O gama larga de emisiuni compuneau programul postului: -Din lumea comunista-, -Articolul zilei-, -Programul politic-, -Metronom- (emisiune muzicala), -Tinerama-, -Perspective europene-, -Radio magazin-, -Cartea pe unde-, -Povestea vorbei-, -Teze si antiteze la Paris-, -Oameni, idei, atitudini-, -Romania si drepturile omului-, -Lumea crestina-, -Program religios neoprotestant- (Iosif Ton), -Comentariul saptamanal de la Washington- (Nestor Ratesh).
Vlad Georgescu, directorul Departamentului romanesc, avea trei emisiuni: -Din istoria Romaniei-, difuzata miercuri (21.10-21.25); -Editorialul saptamanal- – sambata, de la 20.10 la 20.20, si -De vorba cu ascultatorii- (impreuna cu Nicolae Stroescu-Stanisoara) – duminica, de la 20.45 la 21.00.
-Cel mai important si poate cel mai putin recunoscut serviciu pe care America l-a adus de-a lungul anilor pentru ca Europa de Est sa-si pastreze identitatea europeana a fost finantarea postului de radio Europa Libera, incepand cu anul 1950. Desi emisiunile acestuia au fost adesea bruiate, Radio Europa Libera a impiedicat Moscova sa-ti indeplineasca obiectivul ei central: izolarea Europei de Est de restul Europei si indoctrinarea ideologica a popoarelor ei.- Zbigniew Brezezinski
Armand Gosu
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
