Vocea Rusiei, răgușită și plină de penibil, latră din nou la porțile Cotrocenilor

Instrumentele media rusești prezente în spațiul mediatic românesc încep anul cu un nou scandal care evident are ca țintă precisă Cotrocenii. În speță, persoana președintelui Traian Băsescu care apare din nou în mijlocul preocupărilor postului de radio Vocea Rusiei, organ media aflat în subordinea guvernului de la Moscova. Deși încercările acestui post de intoxicare sunt penibile și mai degrabă fac un deserviciu de imagine acestei țări, Executivul moscovit nu se obosește să ia atitudine împotriva unor acțiuni ce nu vor face niciodată bine trâmbițatului gând de punere a relațiilor româno-ruso pe o linie pragmatică. Dacă până în prezent, pretinșii jurnaliști de la Vocea Rusiei scoteau de la naftalină un pseudonim banal și necunoscut publicului românesc – Valentin Mândrășescu – acum aceștia s-au reprofilat. Scot la înaintare proprii postaci de serviciu pe care îi categorisesc cu titlu de „cititori”. Ba mai mult, le fac și conturi de Facebook care să le sporească credibilitatea. Cu poză pentru fiecare și alți prieteni făcuți în grabă, unii dintre ei având păreri antisemite, dar evident nume românești. Vorba ceea: „Fasciștii români!”. Sub umbrela faptului că Vocea Rusiei ar respecta opiniile propriilor cititori (a se citi postaci – n.r.) acest portal a urcat zilele trecute părerea unui anume „Marian Rădulescu” care este foc și pară pe consilierul prezidențial Iulian Chifu, cel care anterior declarase într-un interviu pentru Mediafax că „Vocea Rusiei”, postul public de la Moscova, a fost în 2012 un instrument de propagandă, dezinformare și ingerință în politica românească prin incitarea la scandal între președintele Băsescu și Guvern. Dar supărarea postului rusesc nu s-a limitat numai la Administrația Prezidențială, ci a atacat frontal și poate cea mai credibilă instituție media din România, agenția de presă Mediafax. Epitetele celor de la Vocea Rusiei au fluctuat între „sursa dezinformării” și „canalul” pe care ar fi fost introdus mesajul lui Chifu.

Goarnă ieftină de propagandă

Poate declanșatorul aceste „isterii vocale” nu este etichetarea Vocii Rusiei drept un instrument de propagandă și dezinformare, ci tocmai punerea punctului pe „I” atunci când Iulian Chifu a declarat despre acest post că ar trebui trimis în derizoriu. Acolo unde de altfel se trimite singur de câteva luni  prin prisma materialelor jurnalistice de calitate precară, pline de resentimente și păreri subiective „girate” doar de faptul că Vocea Rusiei este un post pro-guvernamental rusesc. „Cred totuși că ne-am făcut rău singuri supralicitând și dând importanță acestui instrument de propagandă și dezinformare, în orice caz de ingerință în politica românească", a fost fraza care  a iritat „Pravda” sovietică în variantă pe unde radio. Consilierul prezidențial a mai atras atenția că acest post a depășit de mult limitele oricărei relații bilaterale normale și că este timpul ca autoritățile de la Moscova, dacă vor într-adevăr un dialog cu Bucureștii, să intervină pentru a stopa astfel de atacurilor sub centură care nu pot fi decât nocive. "Dacă analiza și părerile sunt libere, ca în cazul oricărui instrument media – și numai de asta nu se poate plânge cineva, că nu ar exista presă liberă n România – amestecul în treburile interne ale unui stat (principiu pe care Moscova clamează cât se poate de sus și tare că-l apără și promovează) și elementele de incitare la scandal și divergențe în special pe linia Președinte-Guvern, acestea sunt inacceptabile. Aici s-a depășit grav măsura și cred că responsabilii postului și autoritățile de la Moscova trebuie să realizeze acest lucru", a mai declarat consilierul președintelui Traian Băsescu în interviul pentru Mediafax.

Presa occidentală, atacată la baionetă

Dar nici presa străină care a relatat pe larg despre încercarea eșuată de lovitură de palat, pusă la cale de USL în această vară și confirmată în raportul recent al Comisiei de la Veneția, nu scăpat de tirul kalașnikovului mediatic al Vocii Rusiei. Așa-zișii cititori, a căror păreri au fost asumate integral de Vocea Rusiei, au mai scris că Deutsche Welle, post de radio german sau revista Nature, care a relatat despre plagiatul premierul Victor Ponta, sunt doar organe de presă care am manifestat „ingerință” în treburile interne ale României. Un limbaj de lemn sovietic care, în ciuda trecerii timpului, nu se schimbă niciodată. ?ê?£i Frankfurter Allgemeine Zeitung (FAZ), cel mai citit ziar german din străinătate cu un tiraj zilnic de peste 350.000 de exemplare a intrat în aceeași categorie. Dar bineînțeles că la toate aceste organe occidentale de dezinformare există și soluții cum ar fi Vocea Rusiei. „Însă cetățenii români defavorizați și marginalizați de acest sistem politic și social impus de Occidentul la care voi, îmbuibații, vă închinați zeloși, au tot dreptul la o sursă alternativă de informare, care este-de ce nu?-chiar Vocea Rusiei. Este DEMOCRATIC acest lucru: existența unei surse alternative de informare. Căci pe canale gen MEDIAFAX, suntem dezinformați….”, opinează „cititorul” acestui portal. Mai mult, Vocea Rusiei și-a făcut un obicei să atace orice oficial român care exprimă o părere care nu este tocmai favorabilă Rusiei. Oricine îndrăznește să critice relația Moscovei cu Bucureștii este automat calificat ca fiind „rusofob”, etichetă des întâlnită în schimonoselile scrise pe portalul Vocea Rusiei și ridicate la rang de materiale jurnalistice. Un astfel de exemplu a fost recent Dan Dungaciu, directorul Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale al Academiei României. Despre acesta, același „celebru-anonim” Valentin Mândrășescu scria sub titlu „Dan Dungaciu. Confesiunile unui rusofob. Partea I”: „Dan Dungaciu a prezentat o mostră perfectă a „gândirii strategice” viciată de o rusofobie incurabilă și miopie geopolitică în fază avansată. „Elucubrațiile distinsului ex-consilier al președintelui interimar al Republicii Moldova pot servi drept exemple ale tuturor prejudecăților și iluziilor de care suferă așa-zisa „comunitatea de experți în relații internaționale”, scrie aceeași Vocea „Răgușită” a Rusiei. Poate în viitor, noi presa, vom stărui mai mult înainte de a mai face jocul Vocii Rusiei și a prelua frustrările unor pretinși jurnaliști ce se ascund în spatele unei organizații media chipurile cu blazon bicefal.

Dragoș Stănculescu