„Yes, we can?óÔé¼Ôäót”: Marean dă micii pe speranță, între două partide de analiză dictatorială

Sloganul lui Barack Obama „Yes, we can“ se pare că l-a afectat pe Vanghelie mai mult decât credea toată lumea după vizita sa la Washington. Acesta nu mai visează să ajungă un „Obama de România“, ci are acum o agendă clară pentru a atinge acest țel. Într-un interviu publicat miercuri seară de către Mediafax, acesta spune că nu mai vrea să le dea mici și bere la petreceri câmpenești bucureștenilor, ci „speranță“. „În viață trebuie să îți propui lucruri foarte mari. Dacă îți propui lucruri mici, rămâi mic. Dacă îți propui lucruri mari, ajungi mare. Știți că există și o zicală: dacă îți propui, ai șanse să ajungi, indiferent pe ce funcție își propui să ajungi. Dacă nu-ți propui, sigur nu ajungi niciodată. Deci, asta cu micii, cu Vanghelionul, a fost ceea ce ați vrut dvs., presa, să preluați din activitatea mea de 15 ani sau de 17 ani în politică și de 10 ani în administrația locală. Sunt într-o altă etapă“, afirmă, sigur pe sine, Marean. Mai mult, succesul neașteptat al lui Obama l-a pus pe acesta cu burta pe carte. Marean studiază acum cu atenție ascensiunea lui Obama în timp ce se documentează despre „lidership-ul“ lui Hitler și Mussolini, numele ultimului fiind mai greu de pronunțat pentru el. „Am citit deja două cărți și mai citesc (despre Obama – n.r.). Mă interesează, mă pasionează. Am mai citit unele cărți, dar nu vreau să le dau numele pentru că sunt singur că aș crea un subiect în următoarea lună de zile de ironie, într-o formă sau alta, că așa suntem noi. Dar ca să pun o amprentă, așa, citesc despre toți cei care au condus lumea asta într-o formă sau alta și sunt atent să văd cum au gândit nemții într-o anumită perioadă, cum au gândit italienii cu acel conducător al lor vestit, cum au gândit cei care au fost chiar dictatori, că pe fond acuma, vrem sau nu vrem să recunoaștem, orice lider în felul lui, un pic are sămânță de dictator“, a mai spus el.