Numărul cerşetorilor este în continuă creştere. Ca şi sumele de bani alocate pentru tot felul de proiecte ce se dovedesc inutile pentru combaterea acestui fenomen. Până acum, din datele inexacte ale Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului, s-au cheltuit peste 15 milioane de euro numai pentru asta. Însă sumele sunt mult mai mari, ţinând cont de faptul că sumele nu erau menţionate pentru toate proiectele. Cert este faptul că o parte din bani au ajuns la diferite fundaţii şi organizaţii, o parte s-au pierdut pe construcţii de case sociale şi pe pregătirea angajaţilor. Iar banii vor continua să curgă şi să se scurgă, deoarece ni se mai pregătesc alte proiecte, ce au o valoare fabuloasă. Bani de la Guvern, din împrumuturi externe şi de la autorităţile locale. În tot acest timp, cerşetorii continuă să fie pe străzi şi cerşetoria continuă să fie cea mai bănoasă afacere pentru toată lumea. Singurele victime, copiii chinuiţi, exploataţi la maximum şi care nu ştiu decât o metodă de a face bani: cerând sau furând. Ei sunt -găina cu ouă de aur- a mafiei, pentru care se pare că nu există soluţii.
Pe hartie – milioane de euro cheltuite, pe străzi – numărul copiilor care cerşesc creşte. Iar asta se poate vedea cu ochiul liber. Mai grav este că au devenit din ce în ce mai agresivi şi din ce în ce mai mici ca varstă. Banii pentru o serie de proiecte destinate combaterii acestui fenomen continuă să curgă, cerşetorii continuă să fie prezenţi pe străzi. Pană acum, au fost cheltuite peste 45 miliarde de lei doar pe proiecte.
Conform datelor primite de la Agenţia Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului (ANPDC), există patru tipuri de copii ai străzii: familii cu copii în stradă, cei care trăiesc în permanenţă pe străzi şi nu au contact cu familiile, cei care păstrează ocazional legăturile cu famiile şi cei trimişi de părinţi pentru a cerşi sau a fura. Pentru aceste patru categorii, în ultimii ani au fost derulate o serie de programe, altfel spus, au fost cheltuiţi bani. De exemplu, în programul -Reforma sistemului romanesc de protecţie a copilului-, al cărui cost nu-l cunoaştem deoarece ANPDC nu ne-a furnizat datele. Însă ne putem imagina, pentru că au fost create 177 de posturi în cadrul a 11 servicii destinate copiilor străzii. De asemenea, în cadrul parteneriatului romano-american, unde a fost alocată suma de 148.987 dolari către organizaţia -Salvaţi copiii-, pentru derularea unui proiect în perioada 2004-2006, numit -Eliminarea muncii copilului prin reabilitarea şi reintregarea şcolară a copiilor străzii care muncesc-. Programul s-a derulat în Bucureşti, Iaşi, Suceava şi Neamţ. Rezultate vizibile nu sunt.
Fundaţii şi organizaţii, -aspiratoare- de bani
Din 2000 pană în 2003 s-au derulat patru programe numite -Reintegrarea socială a copiilor străzii-. Dintre acestea, numai cel din 2001 a costat 15 miliarde de lei, iar cel din 2003 a -tocat- 7.100 milioane de lei. A fost atribuit un contract către Fundaţia -Totul pentrui Copii- şi două contracte Organizaţiei -Salvaţi copiii-. Ele s-au derulat, banii s-au consumat, însă ce s-a rezolvat?
Aproape 6 milioane de euro urmează să se piardă tot pe proiecte
În prezent, este în desfăşurare un alt proiect, numit -Iniţiativa Copiii Străzii-, care beneficiază de 5,739 milioane de euro, dintre care 4,78 milioane de euro reprezintă costul fără taxe. Suma împrumutului aprobat de Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei este de 3,3 milioane de euro, Guvernul dă 477 milioane de euro, autorităţile locale dau 855 milioane de euro şi restul donatori. ANPDC va avea întreaga autoritate şi responsabilitate a implementării proiectului şi va avea control deplin asupra sumei de bani. Ce se vrea? Ca de obicei, se vor mai face ceva centre, aproximativ 20 pentru 300 de copii ai străzii, dar şi pentru cei dependenţi de droguri. Sevicii peste servicii, de coordonare, de consiliere, de sprijin, programe de pregătire pentru lucrători sociali.
Dar, vai! Nu sunt suficienţi bani!
Şi pentru a fi meniul complet, reprezentanţi răspunzători cu fenomenul copiilor cerşetori se mai întalnesc pe la seminarii şi-şi dau seama că este o problemă gravă, care trebuie starpită imediat. Cum? Ne trebuie bani. Ultimul seminar organizat la Bucureşti a adus în discuţie problema inexistenţei sau insuficienţei locurilor în centrele de primire specializate pentru copiii străzii, adăposturi pentru familii, locuri în centrul meternal şi chiar asistenţi maternali disponibili pentru situaţii de urgenţă. Şi iată cum s-a găsit răspunsul pentru existenţa pe străzi a atator copii: nu sunt locuri pentru ei! Şi atunci ce să facem? Ne mai trebuie bani. Accesăm fonduri europene ca să mai deschidem cate un adăpost. Planuri de viitor, previzibile: scoaterea din stradă cu prioritate a copiilor nesupravegheaţi, cu varste sub 10 ani; colaborarea cu poliţia pentru luarea unor măsuri împotriva adulţilor abuzatori; organizare de seminarii şi alte planuri bune doar pe hartie. Tot în planurile de viitor ale ANPDC intră şi campania de informare a populaţiei cu privire la exploatarea copiilor puşi să cerşească şi conştientizarea populaţiei cu privire la consecinţele care decurg din oferirea de bani. Sună bine dacă ar şi funcţiona.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
