Dupa ce a castigat alegerile pentru postul de primar al Capitalei cu un program electoral in care le promitea locuitorilor Bucurestiului ca toata lumea va dispune de conditiile minime necesare unei vieti normale – apa curenta, retea de canalizare, gaze naturale, Adriean Videanu le prezinta acum bucurestenilor proiecte extravagante, cum este, de pilda, Esplanada, concepute pentru -lumea buna- de la Centru. Discrepanta dintre zonele centrale si ceea ce gasesti la periferia orasului este socanta, iar primarul a uitat de promisiunile pentru care (si) oamenii de aici i-au dat votul. Intrebat, la un an de cand e in fruntea Capitalei, in ce masura si-a respectat programul din campanie, Videanu spune ca nu vrea sa fie judecat decat la finele celor trei ani de mandat. Pana atunci insa, peisajul pe care inca il ofera multe zone ale Capitalei noastre in prag de aderare la UE nu te poate face sa nu te intrebi care e nevoia prioritara a acestui oras: proiectele promovate de primar sau oferirea unor conditii normale de trai care le lipsesc atator oameni?
In fiecare groapa de gunoi, o mina de aur asteapta sa fie exploatata!
Reabilitarea retelei de distributie a apei potabile.
Reabilitarea retelei orasenesti de canalizare.
Strazile periferice ale Capitalei isi pastreaza in continuare emblema consacrata: mizeria. Aproape fiecare colt al Bucurestiului e acoperit de gunoaiele intrate intr-atat de mult in firescul cotidian, incat au ajuns sa fie loc de joaca pentru cei mici.
E drept, serviciul de salubrizare functioneaza eficient in zonele -vazute- ale Bucurestiului, dar, odata ce-ai trecut de perimetrul central, descoperi ca strazile, practic, nu mai au trotuare pe care sa mergi, din cauza gunoaielor care le acopera. Aici oamenii se cred uitati de lume si recunosc neputinciosi ca nimeni nu-si va respecta vreodata promisiunile. -Noi suntem considerati paria societatii, nimeni nu se apropie de cartierele astea, decat inainte de alegeri-, ne-a spus un locatar de pe strada Valtoarei, din cartierul Ferentari.
Strazile din aceasta zona sunt neasfaltate, iar daca vrei sa te deplasezi cu masina prin cartierul cu pricina iti asumi riscul unei adevarate aventuri. Fatadele blocurilor sunt innegrite de fumul de la sobele din apartamente, caci nu toata lumea isi poate permite luxul unei butelii pentru aragaz, iar de retea de gaze nici nu poate fi vorba. Alimentarea cu apa potabila nu are nici ea mai multi sorti de izbanda, iar pana cand isi vor aminti alesii din primarie si de situatia de aici, oamenii se descurca cu ajutorul puturilor si cismelelor proprii.
Din pacate, situatia intalnita aici nu e un exemplu singular; aceeasi soarta o au majoritatea locuitorilor de la marginea Capitalei, care traiesc fara apa calda, fara gaze si fara canalizare. O data la fiecare patru ani li se propune insa un troc pe care il accepta de fiecare data: un vot pentru rezolvarea acestor probleme. Ei isi respecta negresit angajamentul, dar cealalta -parte contractanta- uita mereu de obligatiile pe care si le asuma…
Reabilitarea strazilor nu e o treaba de mantuiala
Fonduri de 475 milioane de euro de la Banca Europeana de Investitii sunt destinate reabilitarii a 190 de strazi principale si a 1.800 de strazi secundare din toate sectoarele.
Reducerea timpului de deplasare. Cresterea calitatii transportului public si a sigurantei traficului.
Pentru orice locuitor al Capitalei, gandul ca trebuie sa se confrunte cu traficul si cu aglomeratia strazilor din Bucuresti reprezinta de multe ori motivul pentru care renunta si la ideea unei simple plimbari. Claxoane ale soferilor care si-au pierdut demult rabdarea, injuraturi, cozi interminabile la semafoare, nervi, aglomeratie – sunt ingredientele retetei de deplasare prin Bucuresti. Intersectiile Drumul Sarii – Bulevardul Timisoara, Calea Mosilor – Bulevardul Carol I, Bulevardul Iuliu Maniu – Bulevardul Vasile Milea sunt numai cateva din zonele pe care oricine prefera sa le ocoleasca in drumul spre sau de la serviciu.
Investitia celor 475 milioane de euro inca nu-si face simtita prezenta nici pe strazile bucurestene. Daca in centru se repara strazi ale caror fisuri nu sunt vizibile cu ochiul liber, dupa cum spunea edilul-sef despre asfaltarea Bulevardului Gh. Magheru, la marginea orasului strazile sunt neasfaltate, iar cele care au fost candva sunt intr-atat de degradate, incat soferilor le e de multe ori teama sa nu-si strice masinile. -Prefer sa-mi las masina la capatul strazii, pentru ca nu rezista zi de zi la gropile astea-, ne-a spus un sofer care locuieste in cartierul Colentina.
Primarie fara birocratie
Functionarul este cel care trebuie sa alerge pe holurile primariei pentru avizele tale. Evaluati pe criterii de performanta, cei mai buni raman.
Dupa un an de mandat, promisiunea primarului a ramas la stadiul din campania electorala. Profilul functionarului -de pe vremuri- se regaseste inca la Primaria Capitalei si nu da semne de schimbare. Ajuns aici in speranta rezolvarii unor probleme, bucuresteanul este nevoit sa interactioneze cu oameni plictisiti, nervosi, nepasatori la doleantele lui, agasati de insistenta lui, de cele mai multe ori justificata, a caror vigilenta este valabila intr-un singur caz: atunci cand dau raspunsul invariabil -Reveniti- sau -Trebuie sa asteptati-.
Nu mai departe de saptamana trecuta, un cetatean dintr-o zona periferica a Capitalei, venit sa reclame probleme care tin de minimul de decenta pe care o poate pretinde un om de la conditiile de trai si sa ceara un anumit sprijin de la -alesi-, a fost pus pe o prea lunga lista de asteptare. -Am mers la primarie sa spun ca locuim intr-un bloc fara apa, fara canalizare si inconjurati de mizerie, dar am fost programat pentru o audienta tocmai la toamna-, ne-a marturisit deznadajduit.
Case pentru cei de-ai casei
Primaria va achizitiona 3.000 de locuinte pe an de pe piata libera si va construi noi cartiere in zona periferica a Bucurestiului. Bucurestenii cu probleme sociale se vor putea bucura usor de casa noua.
Asadar, cele 3.000 de apartamente pentru primul an de mandat nu exista. De asemenea, zonele unde Videanu promitea ridicarea blocurilor de locuinte pentru cetatenii cu probleme sociale stau in continuare in aceeasi paragina in care se gasesc de ani de zile, iar cei de la periferie au un mod de viata inuman.
Pe strada Valsanesti, langa fosta intreprindere ICSIM, blocul de la numarul 1 descopera o imagine care concureaza cu scene din filmele lui Kusturika. Inainte de a ajunge langa cladire, esti intampinat de mirosurile pestilentiale date de refularile canalizarii infundate, ceea ce face din imobil… un bloc plutitor pe o latrina. Putin mai departe, chiar langa intrarea in scara, cativa copii se joaca aproape de mamele lor, adunate langa cismea. Mai tarziu ti se explica si motivul aglomeratiei: -Nu avem apa sus. Cismeaua este singura sursa de apa pentru tot blocul; vine fiecare cu galeata si isi ia apa… pentru mancare, pentru spalat…-, se plange una dintre femei.
Situatia actuala a blocului nu este o noutate, cladirea fiind in starea aceasta de ani buni. Locatarii au primit acele apartamente cand erau angajati ai ICSIM, intreprindere care, refuzand sa mai plateasca amenzile primite din cauza conditiilor de trai improprii, si-a -binecuvantat- angajatii facandu-i proprietari. Ramasi intr-un bloc fara lumina, fara caldura, fara apa potabila si fara izolatie, singura solutie in care mai puteau spera erau memoriile inaintate oficialitatilor si audientele la primar, toate fara niciun rezultat. Asadar, refuzati -elegant- de cei carora le-au dat votul, oamenilor nu le-a ramas decat sa se descurce singuri: se incalzesc de la sobele cu lemne, se alimenteaza cu apa de la o singura cismea, iar cei de la ultimul etaj repara singuri acoperisul blocului care li se darama in casa. Singura -concesie- pe care au primit-o au fost containerele. -Pana nu demult nu aveam nici pubele de gunoi; ni le-au adus acum vreo doua saptamani-, ne-a marturisit unul dintre locatari.
Conditiile inumane de viata se repercuteaza, fara indoiala, si asupra dezvoltarii copiilor nevoiti sa creasca intr-un asemenea mediu. -Copiii sunt bolnavi, nu mai putem sa-i mai trimitem nici la scoala; le miros hainele si i-ar putea imbolnavi si pe ceilalti-, ne-a spus tatal unui copil de 11 ani care nu-si mai poate exercita dreptul la studii, garantat de Constitutia Romaniei.
In plus, insasi viata acestor oameni este pusa in pericol. -Nici salvarile nu mai vin pana aici. Au murit oameni din cauza asta. Daca vin totusi si e noapte, ne spun sa aducem bolnavul jos, ca ei nu urca intr-o scara neiluminata-, ne-a marturisit unul dintre locatarii blocului.
La semnalarile repetate ale tuturor acestor probleme, autoritatile au dat acelasi raspuns: nu exista fonduri. Asadar, dupa ce li s-au promis locuinte acestor oameni, primaria spune acum ca nu are fonduri pentru iluminarea unui bloc, pentru dreptul la educatie al unor cetateni ai Capitalei, pentru energia termica necesara oricarui om… Dar primaria are fonduri pentru proiecte extravagante ai caror principali beneficiari in niciun caz nu sunt acesti oameni.
Identitatea Bucurestiului: un proiect de importanta capitala
Reabilitarea Centrului Istoric este conceputa a se realiza prin operatiuni combinate de reabilitare, restaurare, reconstructie la nivelul obiectelor si ansamblurilor de arhitectura.
O plimbare prin Centrul Istoric al Bucurestilor nu-ti poate da in niciun caz sentimentul nostalgic al trecutului. Miasmele care-ti -delecteaza- simtul olfactiv si aspectul deplorabil al cladirilor nu te pot duce cu gandul nici macar la mahalalele secolului trecut, animate si pline de energia specifica. Strazi pustii, -ramasitele- cladirilor care odinioara faceau mandria Bucurestilor, turisti din ce in ce mai putini si cladiri care iti lasa impresia ca nu li s-a mai dat atentie de cand au fost construite, cu secole in urma – acesta este spectacolul pe care il ofera emblema culturala a Bucurestiului cu pretentii de capitala europeana.
La o intalnire recenta a intelectualilor de vaza ai Capitalei, unul dintre invitati a tinut sa le impartaseasca celor prezenti sentimentul pe care l-a incercat cand a fost nevoit sa se plimbe prin Centrul Istoric alaturi de niste artisti straini. Concluzia frustranta pentru un om crescut in Bucuresti este ca -orasul tau, vazut prin ochii strainilor, te face sa-ti fie rusine, avand in acelasi timp un soc cultural-.
-Girat- de Mona Musca, ministrul culturii si cultelor de la acea vreme, Adriean Videanu promitea in campania electorala o reabilitare cat mai rapida a acestei zone. Pana acum nu s-a reusit nici macar evacuarea celor care locuiesc abuziv si ilegal in cladirile din centru, nemaiputandu-se pune problema restaurarii sau refacerii lor. In lipsa acestor preocupari, Videanu -are grija- insa de alte locuri incarcate de istorie, aratandu-se entuziasmat de proiecte plagiate menite sa distruga arhitectura Pietei Revolutiei ori dandu-si acceptul pentru constructii monstruoase care nu fac decat sa pericliteze insasi identitatea unor minoritati religioase din Bucuresti.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
