Bugetele spitalelor, umflate de vizitatori si bolnavi cu -taxa de muzeu-

Spitalele dăunează grav sănătăţii. O recentă statistică a stabilit că anul trecut au fost înregistrate peste zece mii de infecţii contractate în spitale, ceea ce ne plasează în fruntea topurilor europene şi pare să îndreptăţească frica romanilor faţă de patul de suferinţă. Şi totuşi, de voie, de nevoie, trebuie să păşim şi pragul acestor unităţi sanitare. Iar dacă o facem, chiar dacă suntem la zi cu plata datoriilor către stat în ceea ce priveşte sănătatea, trebuie să scoatem un ban la intrarea în spital.

Cele mai multe dintre unităţile sanitare din ţară percep taxe de intrare mai ceva ca la cinematograf. Dacă vrei să-ţi vizitezi o rudă bolnavă, care nu se poate deplasa, trebuie să dai -paznicului- de la poarta spitalului o anumită sumă de bani, în schimbul căreia ar trebui să primeşti un bilet, ca la cinema. Şi pacienţii au aceeaşi soartă. Cei care vin la reexaminare, după o intervenţie chirurgicală, trebuie să scoată bani din buzunar. Spre exemplu, la Spitalul Judeţean din Oradea se plăteşte o taxă de 5 lei dacă vrei să intri în instituţie. Introducerea taxelor nu este pe placul nimănui. Unii sunt de părere că în schimbul sumei ce se cere pentru vizită ar trebui să se ofere un ghid care să explice cu ce fel de medicamente să intri în spital, cu ce fel de mâncare, şi să te ajute să faci şi turul spitalului.

Şi, cum nu erau suficiente atenţiile date unora dintre medici, asistente şi infirmiere, conducerile unor spitale au pus taxe la intrarea în spital. Nu prea contează motivul vizitei – dacă vrei să vezi paturi obosite, gandaci care se iau la întrecere, ori pacienţi lăsaţi de izbelişte prin saloane, trebuie să dai cel puţin cinci lei la intrare. Practic, aceste -biruri- arată, dacă mai era nevoie, în ce stare jalnică se află sistemul sanitar romanesc. Cotizaţiile plătite lunar de contribuabili iau căi necunoscute, iar cand este vorba despre sănătate, se alocă doar resturile. În atare condiţii, directorii de spitale împreună cu cei care fac parte din Comitetul Director sunt forţaţi împotriva legii să apeleze la aceste metode. Chiar dacă este ilegal, acestea sunt destinate cheltuielilor necesare pentru curăţenia unităţilor sanitare. Aşa că, dacă unui medic îi dăm o atenţie pentru că salariul este insuficient, taxa de intrare o plătim pentru că de la buget nu sunt alocate fonduri suficiente pentru întreţinere. Totuşi, potrivit normelor emise de Ministerul Sănătăţii, ceea ce fac aceşti manageri este împotriva legii. Lista unităţilor sanitare unde se percepe taxă de intrare este foarte lungă – Oradea, Bacău, Miercurea Ciuc, Targu Neamţ, Tulcea, Bihor, Botoşani, Constanţa, Slatina, Barlad, Maramureş, Campulung Muscel, Baia Mare, Argeş, Vrancea, Iaşi. De fapt, 90 la sută din spitale cer bani atunci cand le treci pragul. În unele cazuri suma este de trei lei, existand şi taxă de parcare dacă vrei să intri cu maşina în curte pentru a externa un bolnav nedeplasabil. Taxele de parcare cele mai ridicate sunt la maternităţi, unde pot depăşi şi cinci lei pentru cateva minute de staţionare.

Ministerul Sănătăţii ridică iarăşi din umeri

Deşi la nivelul Ministerului Sănătăţii ar trebui să existe o explicaţie logică legată de plata taxei de intrare în spital mai ceva ca la muzee, aceste -foruri superioare- ridică din umeri şi dau vina pe autonomia unităţilor sanitare. -Noi nu putem să ne băgăm. Fiecare spital cu politica lui. Noi nu-i putem controla decat în ceea ce priveşte actul medical. Nu e treaba noastră-, a fost răspunsul sec primit de la minister. În acest caz, dacă taxa respectivă nu priveşte pe nimeni, noi de ce mai plătim şi asigurări de sănătate? În schimbul banilor plătiţi lunar ce primim? Răspunsul este extrem de simplu: nepăsare.