Ceausescu, la loc de cinste in centrul Capitalei

Cine a zis ca Ceausescu a murit pe 25 decembrie 1989 se insala. El traieste si este in continuare aplaudat la crasma lu* Berbecu*, din chiar centrul Capitalei. Epoca glorioasa a partidului comunist planeaza in aer si se inspira prin toti porii. Fotografii cu tovarasul, cu tovarasa, cu soimii patriei, cu Gheorghiu Dej sau cu Lenin tapeteaza peretii, iar asta din simpla placere a patronului, pentru care -Nicolae Ceausescu a fost mai mult decat un tata-. Majoritatea musteriilor sai nu-i impartasesc opiniile, insa populeaza barul din zori si pana noaptea pentru simplul motiv ca votca e pe masura buzunarului lor.

Pe peretele din stanga, Nicolae Ceausescu primeste flori de la soimii patriei, pe partea dreapta, zambeste alaturi de Elena, de Gheorghiu Dej si de Lenin sau il vedem in cadrul vizitelor oficiale in strainatate. In total, aproximativ 20 de tablouri, cu fotografii adunate de prin ziare, carti sau manuale scolare, pe care patronul le-a scanat, le-a marit si le-a pus la loc de cinste. Ca si cand astea nu ar fi suficient de convingatoare, dragostea si stima pentru partidul comunist sunt exprimate printr-o inima uriasa, rosie, care atarna din tavan, chiar la intrare, cu, evident, poza tovarasului. Toate acestea din pura placere a patronului, Vasile Micu, care s-a gandit sa-si personalizeze carciumioara dupa propriile convingeri.

Berbecu* – unicat in cartier

Vasile Micu e una si aceeasi persoana cu Berbecu*, care si-a botezat barul de la numele zodiei lui si de atunci asa a ramas cunoscut printre prieteni si clientela. Carciuma deschisa in 1991 s-a vrut a fi una ieftina, de duzina, pe buzunarul amaratilor. -Dupa *89 erau numai restaurante de lux, iar lumea incepuse sa decada, erau multi amarati, dati afara de la serviciu… Astfel ca m-am gandit sa fac si pentru ei o carciuma muncitoreasca, unde sa se simta bine. Acum, pentru acest cartier, Berbecu* e unul singur si m-am obisnuit sa-mi zica lumea asa pe strada-, marturiseste patronul Micu Vasile care, de altfel, nu e deloc mic, ci un munte de om plin de viata, care sta la fiecare masa si se tocaie zgomotos cu nou-venitii ca si cand i-ar stii de cand lumea. Intr-adevar, suta de votca de 8.000 de lei si berea de 20.000 de lei atrag amatori inca de la ora 6.00 dimineata. Putini fac parte din categoria nostalgicilor -epocii de aur- a comunismului. -Eu vin aici pentru simplul motiv ca e bautura ieftina. Nu bag in seama tablourile, e placerea patronului, nu sunt pro comunism, dar nici nu ma deranjeaza fata lui Ceausescu-, povesteste un client. -Mie imi place aici ca ma intalnesc cu toti prietenii, ne mai aducem aminte de vremurile bune, de dinainte de revolutie, dar nu toti imi impartasesc opiniile. Nu conteaza, eu stiu ca la carciuma nu e bine sa contrazici omul, ca din prieten devii dusman-, sustine Victor.

Sluga credincioasa a tovarasului

Vasile Micu a iesit militian in 1975 si, conform spuselor sale, a ajuns sus, in varful piramidei. -Am fost sluga credincioasa a tovarasului Nicolae Ceausescu, nu mi-e rusine deloc sa recunosc. Pentru mine a fost mai mult decat un tata, de-aia i-am pus fotografiile pe pereti si vreau sa mai pun inca pe atatea-. Berbecu* povesteste ca la -carciuma lui Ceausescu- vin prieteni vechi, -fosti securisti de-ai lui, unii chiar generali-, numai pentru atmosfera si pentru -gasca-. Acest gen de nostalgici sunt putini la numar, apar in jurul orei 10.00, isi beau suta de votca pana pe la 13.00, se bat pe umar cu Berbecu*, dupa care pleaca sa isi faca siesta. Cei care duc -greul- petrecerii si semneaza zilnic prezenta, de dimineata si pana la inchidere, sunt -amaratii care nu au unde sa stea si vin sa se incalzeasca. Ei sunt clientii nostri fideli-, adauga chelnerita.

Pe seara, spiritele incep sa se incinga, limbile sa se desclesteze, fumul sa se inteteasca. Cu ochii sticlosi, cate un musteriu mai inchina un pahar in cinstea lui nea Nelu. Altul recita din Pastorel Teodoreanu: -Aici doarme Pastorel, suflet bun si spirit fin, Daca treceti pe la el, nu-l treziti, ca cere vin-.