La sase ani de la aparitia pe -piata educationala-, creditele transferabile sunt inca o mare necunoscuta pentru studentii din universitatile de stat. In cea mai mare parte, avantajele pe care studentul ar trebui sa le aiba conform acestui sistem sunt doar vorbe frumoase, cu iz european, asternute in regulamentele de activitate didactica ale universitatilor si acoperite de praf. De ce nu se aplica acest sistem, considerat o conditie a alinierii la invatamintul occidental?
Ce sunt creditele transferabile?
Sistemul European de Credite Transferabile (European Credit Transfer System – ECTS) a fost elaborat in 1995 de Comisia Europeana, avand ca principal scop recunoasterea perioadelor de studii la alte institutii. Creditele masoara volumul de munca pretins studentului pentru promovarea unei discipline, sub diferite forme: cursuri, seminarii, laboratoare, studiu individual, examene, proiecte. Un credit echivaleaza cu circa 27 de ore de activitate a studentului, numarul total de credite pentru un semestru fiind de 30. Acest numar se distribuie la toate disciplinele din acel semestru, ponderea creditelor fiind, in ultima instanta, in functie de complexitatea disciplinei si importanta ei in formarea profesionala a studentului. Creditele nu inlocuiesc notele, acestea masurand in continuare calitatea pregatirii. Nota la un examen se inmulteste cu numarul de credite al disciplinei respective, obtinandu-se un numar de puncte. Punctele obtinute la fiecare disciplina din acel semestru se aduna si se impart la numarul total de credite pe semestru, obtinandu-se media semestriala a studentului.
Cheia mecanismului – -tutorele-
Cand sunt intrebati despre creditele transferabile, studentii dau din umeri. -Stiu doar ca fiecare curs are un numar de credite si ca iti poate creste media daca ai o nota mai mare la un curs cu multe credite-, spune Mihai M., student in anul III la Universitatea ieseana -Al.I. Cuza-.
Studentii care au plecat sau vor sa plece cu o bursa in strainatate stiu ca, la intoarcere, cursurile urmate acolo le sunt echivalate cu cursurile de aici. Astfel, daca stau in strainatate un semestru, la intoarcere nu mai trebuie sa faca toate cursurile pe care colegii lor le-au urmat in acea perioada. Cat despre posibilitatea de a face un curs la Cluj sau Bucuresti, un curs care nu se regaseste in planurile de invatamant ale nici unei facultati din Iasi, studentii n-au habar.
Universitatea ieseana -Al.I. Cuza-, printre primele din Romania care au aderat la sistemul ECTS, este anchilozata de mentalitatile sistemului anterior. Rectorul, prof. dr. Dumitru Oprea, crede ca elementul-cheie in functiunarea mecanismului este institutia numita -tutore-. Conform reglementarilor ECTS, tutorele, un cadru didactic caruia ii sunt distribuiti un anumit numar de studenti, ar trebui sa aiba o functie esentiala in formarea viitorilor specialisti: -Tutorele ar trebui sa-i spuna studentului ce cursuri trebuie sa urmeze. 30-40% sunt cursurile obligatorii, 30-40% sunt optionale-recomandate, restul si le poate alege studentul. Cursurile optionale-recomandate sunt alese de tutore in functie de specializarea pe care doreste sa o aiba studentul-. De exemplu, daca un student de la Economie doreste sa lucreze dupa terminarea facultatii in diplomatie, ar putea opta si pentru un curs de Diplomatie de la Scoala Nationala de Stiinte Politice si Administrative (SNSPA) de la Bucuresti.
Saracia si culisele planului de invatamant
De ce nu se poate transpune aceasta mobilitate a studentilor, stipulata de sistemul creditelor transferabile, in realitate? -Studentii nu merg la tutore. Ei isi aleg acele cursuri pe la care curg notele de 10-, spune rectorul Dumitru Oprea. Dar cei care se opun cel mai mult punerii pe roate a noului sistem sunt cadrele didactice. Planurile de invatamant sunt inca in asa fel construite incat nici un profesor sa nu ramana pe dinafara si, astfel, orarele studentilor sunt umplute cu acele cursuri pe care le pot preda cei din facultatea la care s-au inscris. -Vrei nu vrei, bea Grigore planul de invatamant-, spune Dumitru Oprea. -In America, studentul poate testa cursul timp de trei saptamani si poate sa-si ia banii inapoi, daca nu-i place. Este ceea ce se cheama ?çmoney-back?ê-.
Decanul Facultatii de Automatizari si Calculatoare, de la Universitatea Tehnica -Ghoerghe Asachi-, prof. dr. Mihail Voicu, crede ca mobilitatea studenteasca intre universitati si centrele universitare din tara nu este posibila din cauza lipsurilor financiare: -Daca studentului i s-ar da o bursa suplimentara, ar putea merge la Timisoara sau Cluj. Insa el si-a creat aici niste conditii de trai si nu isi permite acest lucru-.
Intre -libertatea pungii- si plictiseala
Un avantaj al sistemului creditelor transferabile este acela de a putea urma facultatea in atatia ani cati doreste studentul. Sau, altfel spus, cati ani ii permite punga, daca este student cu taxa. Mai mult, un student isi poate -aduna- cursurile necesare pe parcursul mai multor ani, de la mai multe institutii de invatamant superior. -Daca aduna 40 de certificate, iar cursurile respective, pentru care a primit acele certificate, se regasesc in planul de invatamant al facultatii, poti sa-i dai diploma-, spune prof. dr. Dumitru Oprea.
Ministrul secretar de stat Radu Damian a criticat totusi prelungirea perioadei de scolarizare: -Trebuie eliminata posibilitatea studentului de a termina facultatea in 10 ani, doar pentru ca s-a plictisit-. Pe o pozitie de mijloc se situeaza in acest sens ministrul educatiei, Ecaterina Andronescu, care este pentru libertatea universitatilor de a impune, prin regulamentele proprii, limita pe care o doresc pentru terminarea studiilor.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
