Creșterea vârstei de pensionare, singura măsură pentru scăderea deficitului bugetului de pensii

Măsura optimă pentru reducerea deficitului fondului de pensii este majorarea vârstei de pensionare proporțional cu creșterea speranței de viață la 65 de ani, potrivit studiului „Cine va plăti pensiile decrețeilor?“, lansat de Expert Forum, care include șapte măsuri pentr scăderea deficitului.
„Este singurul scenariu în care fondul ajunge să nu mai aibă deficite, în timp ce pensia viitorilor pensionari nu ar fi afectată negativ. Celelalte scenarii care ar duce la o scădere a deficitului sunt trecerea mai rapidă la indexarea valorii pensiei cu inflația și naționalizarea sau plafonarea contribuțiilor la Pilonul II (pensiile private obligatorii), însă în niciunul din aceste scenarii fondul nu ajunge în echilibru, fiind în continuare nevoie de subvenții de la bugetul de stat“, se arată în studiu.
În plus, atât grăbirea adoptării inflației în indexare cât și scenariile care modifică Pilonul II duc la pensii mai mici pentru viitorii pensionari, ca rată de înlocuire a veniturilor, comparativ cu legislația actuală, potrivit sursei citate.
La finele lunii octombrie, Pilonul II avea 5,71 milioane de contributori la cele nouă fonduri de pensii private obligatorii, ale căror active au atins 9,05 miliarde de lei. Primele contribuții la Pilonul II au fost virate în mai 2008.
Pe segmentul pensiilor facultative (Pilonul III), activele celor 11 fonduri totalizează 570,3 milioane de lei, bani aflați în conturile îndividuale ale unui număr de 285.614 clienți. Primele contribuții la Pilonul III au fost virate în mai 2007.
Potrivit studiului, scenariul cu cea mai mare probabilitate de concretizare presupune păstrarea legislației în forma actuală în ce privește vârsta de pensionare (65 ani pentru bărbați și 63 pentru femei), modul de indexare a pensiei (luând în considerarea atât inflația cât și creșterea salariului mediu brut în economie, cu tranziție spre indexare exclusiv cu inflația), alocările în creștere către Pilonul II până la 6% din salariul brut, nivelul actual al contribuțiilor.
În opinia autorilor studiului, „este esențial ca partidele politice să se abțină de la măsuri ce pot aduce voturi pe termen scurt dar ar expune întregul sistem riscului de colaps. Situația dificilă a pensiilor în România nu permite niciun derapaj de la asigurarea echilibrelor pe cât posibil în contextul demografic defavorabil. Mai mult, dată fiind importanța sistemului și fragilitatea lui, este necesar ca direcțiile principale de politică publică privind pensiile să fie agreate consensual și responsabil de principalele partide politice încât schimbările de la guvernare să nu pună sub vreun risc linia generală de politică publică de echilibrare“.
Pe termen lung, sistemul de pensii din România este sub presiune din multe direcții. În primul rând, tendințele demografice de îmbătrânire sunt foarte accentuate deși în momentul de față, România are o populație mai tânără decât marea majoritate a statelor europene. Conform prognozei Comisiei Europene, proporția tinerilor (0-14 ani) va scădea în perioada 2010 – 2060 cu circa 38%, iar proporția persoanelor active (15 – 64 ani) scade în aceeași perioadă tot cu aproape 38%. În schimb, populația de 65 ani și peste această vârstă va avea o pondere din ce în ce mai mare, ajungând în anul 2060 să reprezinte aproape 35% din populație. Rata de dependență a sistemului public de pensii (raportul dintre numărul de pensionari de asigurări sociale de stat și număr total de contribuabili la sistem) pleacă de la un nivel defavorabil, de la 0,85 pensionari/ contri­buabil în 2010, ajungând la 1,5 pensionari/contribuabil în 2060.
În 2011, deficitul bugetului de pensii a reprezentat 2,4% din PIB și aproape 56% din deficitul bugetului consolidat.
Pe lângă politica publică legată de pensii, Guvernul ar trebui să corecteze dezechilibrele din piața muncii prin reducerea informalității și fiscalizarea economiei rurale, prin politici mai bune de ocupare și recalificare, prin creșterea angajabilității pentru categoriile expuse șomajului sau inactivității (tineri, femei, lucrători vârstnici). De asemenea, trebuie să se asigurare un mediu de afaceri prietenos care va conduce creșterea activității economice și implicit la majorarea numărului de locuri de muncă.
În plus, Executivul trebuie să diminueze deficitele prin creșterea veniturilor, fiind necesară îmbunătățirea colectării contribuțiilor (diminuarea evaziunii și eliminarea excepțiilor de la plată) și distribuirea echitabilă a poverii fiscale.

Andreea Vîrîci